Produsul capitalismului bacauan

Alegerile care au avut loc in municipiul Bacau in data de 1 iunie au fost efectul campaniei agresive, dusa de o parte din candidatii la functia de primar a municipiului. Alegatorii nu au timp pentru promisiuni rezonabile, nu au timp pentru candidatii cu mesaj, deoarece pragul de sensibilitate a crescut foarte mult. Ei au nevoie de ceva care sa-i excite, au nevoie de picanterii, de obscuritate. Le place sa fie mintiti; promisiunea si minciuna joaca un rol foarte important in orice fapt de atractie, indiferent daca e vorba de dragoste sau de politica. Angelina Jolie isi expune buzele si sânii, Jenifer Lopez, fesele iar Partidul National Liberal, pe Romeo Stavarache. Toate sunt produse ale sistemului economiei de piata. Totul a devenit un circ. Pe bacauani nu-i intereseaza proiectele viabile, dar le plac sumele, cu cât sunt mai mari, cu atât e mai bine. Romeo Stavarache a inteles un fapt esential in toata campania electorala, acela de a fi provocator. A provocat presa, i-a jignit pe bacauani cu minciuni grele si a improscat cu noroi in contracandidati. Si-a ales contracandidatul din turul doi prin campania mediatica sustinuta in organele de presa liberale Comportamentul lui atipic a tereminat reactii diverse, care i-au crescut notorietatea, de la un simplu confectioner de ciorapi, la un politician controversat. Liberalii de la centru au facut din Romeo un produs al actualei politici, un produs al economiei de piata. El nu este perceput de bacauani ca primar, ci ca o piesa de teatru absurd, un Charlie Chaplin al zilelor noastre. Nu mai avem speranta ca ne va fi mai bine, ne bucuram de inmultirea „infratirilor” dintre orasul nostru si alte orase de oriunde altundeva din lume, unde noi, bacauanii suntem sclavi. Stim ca aici in tara putem reusi doar prin relatii. Discursul tipic al unui tânar de viitor contine sintagma: „ma voi angaja in strainatate, acolo imi voi face viitorul”. In conditiile acestea, primarul nu mai inseamna nimic. El nu este vazut ca un ctitor, ca cel mai de vaza om al cetatii, a carui menire sa fie un trai mai bun pentru ceilalti. Nu mai avem valori si de aceea, primarul este un nimeni. Mircea MERTICARIU