Ecoul si importanta ZBORULUI MARII UNIRI. (III)

A doua zi, pe 24 noiembrie, in zori ,echipajul format din cei doi ofiţeri-Vasile Niculescu şi Victor Precup se pergătea de decolare pentru a zbura pe traseul BLAJ- BACĂU. În timp ce locotentul Niculescu încălzea motorul, blăjenii au intonat cântece naţionale patriotice, iar carlinga avionului a fost acoperită cu numeroase buchete de flori. Câţiva se iscăleau pe coada avionului. ”Să-i rog să nu o zgârie?Oh! nu-scrie Vasile Niculescu. Din contră, să-i invit să se iscălească mulţi, mulţi. Toţi câţi erau acolo.”Aşa că „peste puţin timp aripile inferioareşi coada avionului arătau pestriţe de sute de scrisuri. Într-un pătrat de linii, se vedeau lămurit numele celor din garda de onoare. Rămas bun, buchete de flori, căciuli, urale şi batiste fluturate în aer, clocote de glasuri…S-a cântat „Pe-al nostru steag”, „La arme”şi „Deşteaptă-te,române”. Avionul cu pânzele sale trecute prin focul bătăliilor, s-a înălţat din nou în aer pentru a-şi îndepilni misiunea istorică de a duce documentele ardelenilor . Sosiţi cu bine la Bacău , ”a doua zi, luni…,luarăm drumul spre Iaşi, ca să predăm plicurile Marelui Cartier General. ”cu răspunsul mult aşteptat. Icarii din Carpaţi şi-au îndeplinit misiunea. La Bacău, în ciuda distrugerilor, a pierderilor umane şi a lip-surilor, pregătirile pentru sărbătorirea Marii Uniri se desfăşurau cu mult entuziasm. Încă din seara zilei de 30 noiembrie la Primărie, Ateneu, şcoli şi case s-au înălţat steaguri tricolore. A doua zi, la 1 Decembrie, întreaga suflare a Bacăului, cu tricolorul prins în piept , a ieşit pe străzile Bacău-Focşani şi strada Mare, îndreptându-se spre localul Primăriei şi spre Palatul Ateneului împodobite sărbătoreşte. În sala de conferinţe a teatrului, cetăţenii luară cunoştionţă de acea veste extraordinară, dorinţa de veacuri-Unirea tuturor românilor. Oamenii se îmbrăţişau şi pe obraji apăruseră, după atâta verme de suferinţă, lacrimi de bucurie. A fost o izbucnire de entuziasm cum nu se mai văzuse la Bacău de la cucerirea independenţei. Ca la un semn, răsunară din mii de piepturi ”Deşteaptă-te, române”şi „Pe-al nostru steag”. Afară mulţimea se prinse, în acordurile fanfarei militare, în Marea Horă a Unirii. Oare nu un băcăuan, Vasile Alecsandri, scrisese versurile pentru o altă unire în urmă cu apreoape şapte decenii?…
În primăvara anului 1919 şi în anii care au urmat, pentru a cinsti măreţul eveniment s-au plantat în grădinile curţile tuturor şcolilor stejarii Unirii, adevărate borne istorice vii, care vor aminti generaţiilor următoare de lupta înaintaşilor pentru cel mai scump ideal-UNIREA TUTUROR ROMÂNILOR ÎNTR-NU SINGUR STAT.
COMANDOR(r)dr.Vasile FLOREA