Costeliva, pisica

Costeliva, pisica schimonosita trece prin dreptul usii, pasind – in felul ei silentios – pe fata betonului din care se ivesc, timid, fire de iarba gata ingalbenite. Pisica e plictisita si profund nerecunoscatoare. Nu cunoaste diletantismul democratic si – pe cale de consecinta – nu discerne implicatiile zilei de ieri altfel decât din auzite. E un bun exemplu de terapie care da roade. Strivitoarea neimportanta tihnita a turului 2 bacauan e strigatoare la cer. In fata penuriei de alternative, cumintenia needucata a cetateanului de rând indeamna, instinctual, la sprit, gratar si iarba verde. Nu la coparticiparea activa in transarea unor inutile revanse politico-duminicale. Laolalta cu inocenta speranta eurofotbalistica, catalizata de jocul inca acceptabil si inca norocos al nationalei Bergenbier, menajul si odihna domestice par refugiul casnic rational. Opareala electorala sau huzur vegetativ? O intrebare pozitionata dincolo de granita acceptabila a bunului simt. Pâna una alta, ma trec fiorii vazând cum “primarele” care este si care – cel mai sigur – va fi, descopera zilnic nebanuite rezerve de caritate televizata: omul ne iubeste, mi-e clar acum, in felul straniu si adânc in care spânzuratul iubeste bunele intentii ale streangului; omul tine la noi, platitorii administratiei sale de o nedovedita imaculare. Reinscaunându-l pe Stavarache, incep sa cred in apetitul pentru risc al bacauanului blajin, dar masochist: s-a votat continuitatea aparenta, fara a avea de ales, de fapt. Astfel, aluatul fantaziilor liberale poate dospi in nestire, inca patru ani de aici incolo, acompaniat – la vremuri de necesitate locala – de toroipanul insetat de sânge financiar al PDL-ului. Avem sansa de a distruge ce-a mai ramas de distrus; de-a repune in drepturi reveria administrativa finantata public, de care – ca sa fiu sincer – nu ne-am debarasat nicicum in ultimii patru ani. Costeliva, pisica schimonosita vede ud si cenusiu in fata ochilor tot mai injectati de promisiuni neonorate. Binele si mai binele sunt departe, foarte departe, asa cum adeseori promovarea e fata de repetentul eminent. Nemâncata, pisica porneste agale exersând mersul in patru labe. Singurul lucru care i-a mai ramas de facut. Si de incercat. La nesfârsit. Lucian BOGDANEL