Bacalaureat 2008: Cufarul cu perle

Nici de aceasta data, profesorii evaluatori nu s-au putut plânge de lipsa de distractie, ba unii dintre ei chiar au râs cu lacrimi. Cei mai generosi dintre ei au citit si colegilor din echipele de evaluare câteva dintre cele mai reusite „perle” ale candidatilor care, desi erau departe de subiecte, au aplicat cunoscuta formula „scrieti, baieti, numai scrieti!” Si baietii, mai ales, dar si unele fete mai cu tupeu, au scris ce le-a trecut prin minte, numai sa nu returneze foaia goala. Oferim mai jos câteva mostre.

„Luceafarul e cu o fata pe care o iubesc doi tipi”

„Ghilimelele apar numai atunci când vorbeste cineva, chiar si in soapta”; „Cuvintele glas si lumina au sens conotativ numai când se invrajbesc intre ele”; „Adica Ion zacea atât de adânc incât nici nu si-a dat seama ca a uitat lumina aprinsa si era atat de lenes ca nici becul nu la (sic!) mai sters de praf si de aceea lumina era murdara”; (n.n.: la acest subpunct de la Subiectul 1, cerinta era urmatoarea: Comenteaza in 6 – 10 rânduri secventa descriptiva …. , evidentiind relatia dintre fondul de idei si mijloacele artistice); „Eminescu a scris Luceafarul pentru ca l-a vazut mai mare decât toate stelele si de aceea ia (sic!) placut … Luceafarul s-a transformat intr-un flacau pentru ca altfel nu putea so (sic!) iubeasca pe fata imparatului dar pe urma s-a nasolit treaba pentru ca fata aia iubea pe altul si Luceafarul s-a intors in cer de unde cazuse”; „Luceafarul este cea mai mare poezie a lui Eminescu, cred ca are vreo suta de strofe, si acolo e vorba despre o poezie de dragoste pentruca (sic!) exista o fata pe care o iubesc doi tipi si ea la inceput nu stie pe care sal (sic!) iubeasca, dar il alege pe celalalt si o doare in cot de Luceafar”.

„Nichita Stanescu este un poet care se mira de orice”

„Nichita Stanescu este un poet care se mira de orice. El se mira si de faptul ca oamenii aud si au urechi. Pai de ce? El n-a avut urechi? A vazut el vreun om fara urechi? Ma rog, da se zice ca asa este in poezie, sa te miri de toate si sa le pui pe toate unele subt (sic!) altele, in rânduri scurte, ca sa se vada ca sunt versuri”; „Pai da, trebuie sa ne dam dupa timp, acum nu mai este vreme de dulcegarii, de tromboane, trebuie sa stii sa traiesti, sa faci bani, sa ai casa si masina, sa ai un servici usor si banos. Daca te dai dupa timp traiesti bine cum traiesc deputatii” (n.n.: Cerinta era: Scrie un text de tip argumentativ, de 15-20 de rânduri, despre timp, pornind de la ideea exprimata in urmatoarea afirmatie: „Timpul se schimba. Trebuie sa ne schimbam si noi cu dânsul”. E. Lovinescu, Opere).

„Când cel care scrie basmul este incult si basmul este incult”

„Basmul este o poveste mai lunga, poate fi chiar cât o carte groasa, si are atâtea personaje ca nu le mai tii numarul dar trebuie sa fii atent la fabula ca te intâlnesti cu ea si in final”; „Basmul studiat de noi este Harap Alb si este un basm cult pentru ca este scris de un om cult, Eminescu. Atunci cand cel care scrie basmul este incult si basmul este incult, adica opus basmului cult, dar amândoua basmele sunt frumoase, numai ca unul este scris intr-un fel si celalalt in alt fel”. Si am putea sa continuam pe toata pagina de ziar …
Stefan OLTEANU