Avem aproape 70 de mii de copii care nu frecventeaza vreo forma de inregimentare scolara. Ce daca. Din cei care practica sportul extrem al educatiei institutionalizate, mai bine de jumatate nu pricep o iota din ceea ce citesc. Cu alte cuvinte, inghit o galusca necunoscuta, dar obligatorie pâna prin clasa a zecea. La umbra duzinelor de olimpici, invatamântul românesc s-a transformat intr-un buboi purulent. E limpede acum, nu vedeam padurea din cauza copacilor. Dezbaterile adiacente nefericitei stiri pot provoca insomnii. Dar poate ca e mai bine asa. Cutuma locului o impune: cu cartea n-ajungi departe. Nici cu munca. Dimpotriva, scurtcircuitarea drumului catre prosperitate se invata tocmai din nepriceperea lucie a elevilor nostri, cei de toate zilele si de toate mediile. Reprosul adresat sistemului nu e suficient. Impersonal si rece, sistemul e balaurul care pentru a supravietui si prolifera are nevoie de carne de tun proaspata – de alienati cu diploma de 8 sau 12 clase. Profesorii sunt doar membrul stâng al ecuatiei. A doua necunoscuta e tolanita in chip de membru drept: corupt de calculator si de tâtele siliconate si virtuale care ni se arata de dupa orice colt al internetului, scolarul român e modern, dar nu si model. Inertia e modul sau de acceptare si inserare in lume – totul trebuie sa pogoare de undeva din infinitul cunoasterii, mocca precum surogatul cafetier din anii tranzitiei. Fara eforturi, fara mobilizarea suplimentara a vointei. Scopul e atins la capatul banalului click al tastei. Lenevia balcanico-româneasca a gasit un tovaras de drum exemplar in tehnica. Pentru haimanalele impregnate de iresponsabilitate totul trebuie sa se afle la degetul mic. Sfortarile nu-s necesare, devreme ce un referat poate fi copiat de pe internet, un comentariu asijderea, iar profesorul poate fi si el lesne cumparat pentru ca, prin forta lucrurilor, a devenit un bun care se ofera cumpararii. Societatea civila de mâine e una a turmei ambulante: fara curiozitati, dominata de o pârjolitoare ignoranta, ea e perfecta pentru a fi condusa, pentru a sta cu capul in pamânt. Modelul ciobanului exista. Il avem. Face si desface biserici. Din prea plinul averii sale. Lucian BOGDANEL
ma numar printre acei profesori care sunt fericiti atunci cand macar o pereche de ochi dintr-o clasa incep sa straluceasca atunci cand le citesc poezie,uneori cu forta!dar intr-o zi ,la intrebarea mea „ce ati face mai intai in fata unui text poetic?” un elev de-a XII-a mi-a raspuns :”as astepta sa pot scoate cartea”.cine e de vina?cei ce fac legi proaste si ne pun pe noi fraierii sa le respectam in timp ce ei isi vad de afaceri!imi place tot ce-ai spus si mai ales cum ai spus si cred ca asta e tot ce ne mai ramane:sa ne revoltam noi intre noi.