Au trecut aproape zece ani de când Dumnezeu l-a luat in ceruri pe Parintele Ilie Cleopa. De zece ani nu se mai aud in Manastirea Sihastria vorbele care l-au facut vestit si ne induiosau, „Mânca-v-ar Raiul!”. Zilnic, cei care l-au cunoscut sau cei care doar au auzit despre el trec pe la mormântul sau, iau un pumn de tarâna, pentru a-l pune pe locurile ce-i dor, in speranta ca se vor vindeca.
Parintele Cleopa, pe numele de mirean, Constantin, s-a nascut într-o familie de tarani, fiind al cincilea copil din cei zece ai familiei Alexandru Ilie. Urmeaza cursurile scolii primare din satul natal, făcând apoi trei ani de ucenicie duhovniceasca la schimonahul Paisie Olaru, pustnic în Schitul Cozancea. În decembrie 1929 se alatura obstii schitului Sihastria, alaturi de fratele mai mare, Vasile. Pe 12 decembrie 1932, de ziua Sfântului Ierarh Spiridon, sunt primiti în obstea schitului. În 1935 este luat în armata, în oraşul Botosani. În 1936 se reîntoarce la schit si este tuns în monahism pe 2 august 1937, primind numele „Cleopa”. În iunie 1942 este numit loctiitor de egumen, datorita starii de sntate a staretului Ioanichie Moroi. Pe 27 decembrie 1944 este hirotonit ierodiacon, iar pe 23 ianuarie 1945 este hirotonit ieromonah de catre Episcopul Galaction Cordun, pe atunci staret al Manastirii Neamt. Ulterior este numit oficial egumen al Schitului Sihastria. În 1947, Schitul Sihastria este ridicat la rang de mânastire, iar Proto-singhelul Cleopa Ilie este facut arhimandrit, cu aprobarea patriarhului Nicodim Munteanu. În 1948, urmarit de Siguranta, se retrage pentru sase luni în padurile din jurul Manastirii Sihastria, iar pe 30 august 1949, Arhimandritul Cleopa Ilie este numit staret al Manastirii Slatina Suceava unde se transfera alaturi de 30 de calugari din obstea Manastirii Sihastria, ca urmare a deciziei patriarhului Justinian Marina. Întemeiaza la Manastirea Slatina o obste care numara peste 80 de persoane. Între 1952 – 1954, este urmarit de Securitate si se retrage în Muntii Stanitoara, împreuna cu ieromonahul Arsenie Papacioc. După doi ani este readus în manastire, din ordinul Patriarhului Justinian. În 1956, revine la metanie, iar în primavara anului 1959, se retrage pentru a treia oara în Muntii Neamt, unde isi petrece urmatorii 5 ani. Revine la Manastirea Sihastria în toamna lui 1964, ca duhovnic al întregii obsti, si povatuieste fara întrerupere atât calugari, cât si mireni, timp de 34 de ani. A incetat din viaţă pe 2 decembrie 1998.
Cum a fost daruit Maicii Domnului pruncul Constantin
În primele doua luni după nastere, pruncul Constantin, viitorul Parinte Cleopa, era tot timpul bolnav. De la o vreme nu mai mânca aproape nimic si plângea zi si noapte. Toti erau îngrijorati de viata lui. Nestiind ce sa mai faca, mama lui, Ana, a fost sfatuita de batrânele din sat sa se duca cu pruncul bolnav la vestitul duhovnic Conon Gavrilescu de la Schitul Cozancea, care era un mare exorcist si vindeca multi bolnavi cu sfânta rugaciune. Ajungând la chilia duhovnicului Conon, unde astepta multa lume, si-a spus durerea ei, plângând cu multe lacrimi: – Ce sa fac, parinte, ca acest copil de la o vreme nu mai manânca si plânge într-una? Ma tem sa nu moara. – Stii ce sa faci? Sa-l daruiesti Maicii Domnului!
– Cum sa-l daruiesc Maicii Domnului? – Iata cum, a zis el. Ia o lumânare si un prosop, aseaza pruncul înaintea icoanei Maicii Domnului din biserica si zi asa: „Maica Domnului, îti daruiesc tie copilul acesta care este bolnav! Fa ce stii tu cu el!”. Atunci mama pruncului s-a închinat cu lacrimi la icoana Maicii Domnului, facând trei metanii, si, cazând în genunchi, a zis plângând: „Maica Domnului, îti daruiesc tie copilul acesta al meu, ca este bolnav si plânge mereu. Fa ce stii tu cu el!” Si l-a trecut de trei ori pe sub sfânta icoana. De atunci, pruncul Constantin s-a facut sanatos. Aceasta a fost o adevarata minune a Maicii Domnului, iar din momentul acela Constantin nu a mai fost bolnav de moarte toată viata sa. Asa miluieste Maica Domnului pe mamele care nasc copii în frica de Dumnezeu.
Din copilarie
De mic copil, Parintele Cleopa avea multă evlavie la Maica Domnului. La unsprezece ani a învatat Acatistul Bunei Vestiri pe de rost, cum singur spunea: „Eram la desfacat papusoi în tarina si aveam cartea de rugăciuni ascunsa sub panusi. Pâna când venea tata cu caruta cu popusoi, mai învatam un icos, mai învatam un condac. Si uite asa am învatat Acatistul Maicii Domnului”. Toti fratii sai iubeau înfrânarea de mici. Mama sa spunea ca le punea uneori carne în traista, când nu era post. Dar ei nu o mâncau, ci o dadeau la altii si mâncau putina pâine si ce mai aveau.
Iarasi ne spunea Parintele Cleopa: „Când eram mic si veneam de la scoala, treceam printr-un sat si, vazând ca baietii dau cu pietre pe o casa cu tabla rosie, am început sa arunc si eu. Profesorul a auzit, ne-a luat pe toti si ne-a tras câte o palma. Acum îi multumesc ca mi-a facut un bine si îl pomenesc la rugaciune!”. Spunea mama sa despre Constantin ca de copil ura cele lumesti si fugea de ele. Când s-a facut mai marisor si mergea cu oile, daca se întâmpla sa fie o nunta în sat si cânta muzica, nu trecea pe acolo, ci ocolea satul de departe si asa ajungea acasa!
Dan MINDIRIGIU
