Podul nostru, podul lor

Inundatii. Film vechi. Din nou luati prin surprindere. Iliescu, la vremea lui – prin anii 90; Basescu acum. Cei doi tatuci si-au facut datoria pâna la capat. Fata de ei insisi; fata de imaginea lor proprie. In schimb, administratiile care s-au succedat n-au operat nimic concret. Poate daca n-am fi avut presedinti asa de narcisiaci am fi indraznit si facut mai mult, am fi privit si plâns mai putin. Saptamânile astea are lor turul Frantei. Mi-e jena de apeductele somptuoase si obscene ale francezilor; de podurile lor socialiste (despre frantuji se spune ca ar fi chiar mai comunisti decât rusii) si durabile, de drumurile lor alpine perfect toaletate, chiar si la peste 2 kilometri altitudine. Dintre ele, podul Millau, care scurtcircuiteaza infatuat valea râului Tarn: e cel mai inalt pod de transit din lume. Pe lânga el, podului de la Holt ii tremura izmenele. Lovit de inanitie financiara si de ignoranta guvernamentala (podul de la Holt e parte componenta a retelei de drumuri nationale), obiectivul “Holt” poate sucomba structural sub povara apelor Siretului care-l rontaie din temelii. Un singuri pilon, istoric si obosit, sustine intreaga structura in fata puhoiului de ape. Putin, prea putin. E ca si cum ai pleca in razboi cu prastia, cucerit de credinta ca si ea poate deveni, la un moment dat, arma mortala. Autoritatile dau asigurari peste asigurari. Podul va rezista. Autoritatile se afla in buna relatie cu minciuna sfruntata (a se vedea exemplul concludent al podului de la Serbanesti). Pentru soferii care se incumeta sa treaca aceasta artera blestemata, mi-as dori ca demagogia administrativa sa tina locul adevarului pâna la confuzie. Pâna când, printr-o nesperata minune, promisiunile sa se materializeze. Altminteri, podul de la Holt ar ramâne aceeasi ruda saraca a gigantului de la Millau. Asa cum este acum. Lucian BOGDANEL