De o buna bucata de vreme se aud voci din partea partidelor politice care invoca necesitatea modificarii Constitutiei. Recent, primul ministru a vorbit chiar de nevoia schimbarii formei de guvernamânt a României.
Este stiut ca toate tarile democratice, ba chiar si cele totalitare au o Constitutie – lege fundamnetala sau „mama legilor”, astfel cum este cunoscuta de mai toti cetatenii.
Constitutia reprezinta asezamânmtul juridic si politic al tarii respective. Astfel, toate actele legislative din diferitele domenii de activitate trebuie sa fie in concordanta cu prevederile ei. Desigur ca suprematia si stabilitatea acesteia reprezinta trasaturi esentiale, modificarea ei neputând sa fie facuta decât pe baza unei proceduri speciale. In orice caz, modificarile realizate prin revizuire nu pot atinge principiile de baza ale statului. De altfel, partizanii ideii privind caracterul rigid al unei Constitutii il invoca de partea lor pe insusi Pitagora, marele gânditor al antichitatii, care sustinea la timpul sau ca, de multe ori o lege noua poate fi mai daunatoare decât daca nu ar fi existat deloc. In acelasi timp sunt exemplificate si prevederi din Constitutiile marilor democratii ale lumii care sustin aceasta idee. Astfel, Constitutia franceza din 1791 interzicea orice propuneri de revizuire a acesteia pe timpul primelor 2 legislaturi. Iar Constitutia SUA din 1787 interzicea introducerea unor amendamente in textul ei pâna in anul 1808.
La noi, o prim revizuirea a Constitutiei din 1991 a avut loc deja in toamna lui 2003; de precizat ca prevederile din Constitutia de acum la capitolul „Revizuirea Constitutiei” sunt acelasi ca si in vechiul text al Constitutiei din 1991. Se prevede astfel ca revizuirea poate fi initiata de presedintele României la propunerea guvernului. Sa ne amintim ca la un moment dat, Basescu agita si domnia sa problema revizuirii. Dupa ce s-a consultat probabil cu consilierii sai, si-a dat seama ca telul sau – intarirea functiei prezidentiale in detrimentul parlamentului, nu e un lucru realizabil. Cel putin 1/4 din numarul deputatilor sau al senatorilor, precum si cel putin 500.000 de cetateni cu drept de vot trebuie sa doreasca revizuirea respectiva. Mai mult, acestia din urma trebuie sa uite de probleme lor de viata – evident deloc roza, si sa reprezinte cel putin o jumatate din judetele tarii. Ba mai mult, in fiecare din aceste judete trebuie sa fie inregistrate cel putin 20.000 de semnaturi in sprijinul acestei initiative. Un alt obstacol major pentru presedintele jucator ar fi fost si Camera deputatilor si Senatul. Proiectul sau, propunerea de revizuire trebuie acceptata cu o majoritate de cel putin 2 treimi din numarul membrilor fiecarei camere. Ori, desigur, nici la Cotroceni nu s-a uitat de existenta celor 322 implicati in actul de suspendare a presedintelui, dar care deocamdata stau linistiti in fotoliile lor.
Se pare insa ca nici dl Tariceanu nu cunoaste prea bine Constitutia si nici nu se consulta prea des cu dl Chiuariu, fostul ministru de justitie, actualmente consilierul sau juridic. Intr-adevar, in recenta luare de cuvânt, premierul a preconizat 2 solutii in ce priveste conducerea suprema a tarii. A considerat ca o republica parlamentara agreata si de tarile din Apus ar fi o solutie pentru risipirea tendintelor dictatoriale a celor avizi de putere personala (fara a da nume este evident la cine s-a referit). In subsidiar, ca alternativa, s-a referit la monarhia constitutionala. Poate a avut in vedere voturule simpatizantilor fostului rege, caci in fapt aceasta nu este posibila. Intr-adevar, art. 152 din Constitutie prevede o serie de situatii ce nu pot forma obiectul unui revizuiri, printre acestea figureaza „forma republicana de guvernamânt” ce se alatura la caracterul national independent unitar si indivizibil al statului. In aceasi situatie se aflau si trasaturile esentiale ale statului (integritatea teritoriului, independenta justitiei, pluralismul politic si limba oficiala). Totodata un aliniat separat al art. 152 arata ca orice cerere de revizuire nu este posibila daca ar fi de natura sa duca la suprimarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor sau a garantiilor acestora.
Doamne, cât de frumos suna prevederile cuprinse in acest aliniat din legea de capetenie a românilor!
Av. Gh. DALBAN
