PDL s-a aruncat cu capul inainte in tangoul politic negociat pe fuga cu Vadim Tudor. Acum culege fructele stricate. Aparenta profitabilitate a actiunii nu justifica deloc pierderile pe care partidul le va contabiliza de acum incolo. Acestea vor urma, cu siguranta, punctul lor culminant inregistrându-se, predictibil, in vecinatatea alegerilor parlamentare. Manevra nu-i doar o gafa costisitoare, asa cum o parte a presei a lasat gresit sa se inteleaga. E mai mult. PDL nu si-a pus o intrebare “politica” esentiala inainte de a trece, concret, la actiune: “ce se pierde atunci când se câstiga ceva”. Situatia e departe de-a fi roza. Cu niscai pozitii in secretariatul Biroului Permanent al Senatului nu poti apreta deficitul de imagine cu care te alegi dupa ce bati palma cu intâiul flecar al patriei. Pierderile te ajung rapid din urma. Consilierul prezidential Avramescu se retrage din cursa electorala inainte ca aceasta sa inceapa propriu-zis, nu pentru ca Nastase l-ar invinge la fundul gol in colegiul Mizil, ci pentru ca Basescu, prin chiar gura consilierului sau, a decretat ca PDL e un partid “cu oligarhi”. Nu te afisezi alaturi de ei daca nutresti minime exigente de rezonabilitate. Actiunea PDL – ului ma duce totusi cu gândul la electoratul peremist care l-a votat si propulsat pe Basescu pâna in foaierul Cotrocenilor. Aglutinarea dreptei, extremiste sau nu, e una din vechile teme politice vehiculate de presedinte. Izolat fonic si politic, PDL isi negociaza viitorul apropiat in compania periculos de inflamabila a extremistilor. Fie Vadim, fie Becali, partidul mânuieste la limita relatii transpartinice socotite altadata imposibile, chiar nocive. Tandreturile de conjunctura explica doar pâna la un punct saracia alternativelor politice in care se scalda formatiunea guvernata prin telechinezie politica de Basescu. Restul e explicat de judecata strâmba si suficienta a actualilor stapâni ai PDL. Animalul politic Basescu nu are replica in partid: mostenitorii lasati in loc alcatuiesc, mai curând, o capodopera a minusurilor, decât o normalitate vag inteligibila si abordabila. Disparitia PRM si posibila glisare a electoratului lui (atât cât va mai fi) catre PDL si, implicit, catre Traian Basescu, nu justifica pâna la capat eroarea de logica politica pusa in practica de Boc si ai lui in absenta adevaratului stapân.
Lucian BOGDANEL