Care criza, domnule?

Trăim într-o lume plină de crize. Plecând de la crizele de familie şi până la crizele majore de mediu (încălzirea globală –n.r.) băcăuanii aud şi trăiesc în fiecare zi câte o criză. Aşa am ajuns să devenim un popor de criză, un neam al crizelor balcanice, cu indivizi în transă din cauza crizelor care ies la iveală la tot pasul. Discutăm despre criza din sistemul de învăţământ, despre criza din spitale în general şi despre o criză a medicamentelor în mod cu totul special. Finanţiştii au şi ei crizele lor. Criza de lichidităţi, pe cea imobiliară, o criză a deficitului bugetar şi tot aşa. Guvernanţii din domeniul forţei de muncă aduc tot mai des în discuţie criza forţei de muncă şi pe cea de personal calificat. Să vă amintesc şi despre criza din cercetare? Ei bine o fac pentru a întări tabloul crizelor zilnice care ne dau peste cap bioritmul şi ne creşte colesterolul. Exemplele ar putea foarte bine continua, dar nu mă retrag fără a aminti despre criza financiară din Statele Unite ale Americii(SUA). În mod cu totul paradoxal, criza lor, a celor de peste ocean, ne lasă rece. Cu alte cuvinte, neo-liberalismul generat de societatea de consum americană se potriveşte ca nuca în perete în spaţiul Carpato- Danubiano- Pontic. Băcăuanii au auzit despre criza de pe Wall Street dar parcă mai abitir încearcă s-o treacă cu vederea pentru simplul motiv că…noi n-avem aşa ceva. Adică nu avem o criză financiară care să ne dea peste cap coşul zilei, ori care să ne aducă în situaţia să cumpărăm o casă(ca în SUA- n.r.) pentru doar un dolar şi trei sferturi. Dar avem în schimb o criză a sistemului politic, veche de 4 ani, care acum a dat în clocot. Fără a da vreo importanţă cursului valutar, românii stau cu ochii la televizor pentru a vedea dacă Băsescu a promulgat Legea creşterilor salariale cu 50 de procente, ori pe cea a majorării punctului de pensie. Seară de seară, ai noştri urmăresc pregătirile de grevă ale funcţionarilor publici ori pe cea anunţată deja de ortacii din Hunedoara. Sunt astea crizele noastre cele de toate zilele? Cu siguranţă da! Dacă mai amintim şi despre criza studenţilor nemulţumiţi de nivelul burselor şi de lipsa spaţiilor de cazare, putem spune că ce s-a întâmplat în SUA este un fel de moţiune ca o loţiune.Oamenii cu gândirea pozitivă ar spune că o criză este generată pentru a fi traversată, pentru a i se găsi o rezolvare. Dar altfel stau lucrurile atunci când aceste crize ale societăţii româneşti sunt create în mod artificial, tocmai pentru a distrage atenţia opiniei publice de la măgăriile politicului, de la realităţile imediate. Ar fi o grămadă de lucruri de amintit, aşa că ţineţi minte de la mine: criză, ori necriză, eu tot rămân în priză stimabililor. (Florin NISTORESCU)