Americanofilia, incotro?

Inclin sa cred ca suntem prea mici pentru o criza economica asa de mare. Poate ca din aceasta cauza comuna nu percepem, in deplinatatea consecintelor lor, indiscutabilele evolutii curente. Intr-un recent interviu acordat cotidianului “Ziua”, liderul social-democrat Viorel Hrebenciuc sugera, pe buna dreptate, ca anul 2009 ar putea aduce o suma de substantiale modificari concrete in economia geopoliticii mondiale. Severitatea aproape insesizabila a constatarii impune precizari suplimentare. Sa pornim, de pilda, de la informatia ca toti miliardarii patriei valoreaza, in cuantum brut, cât o treime din PIB. O fi mult, o fi putin? Cred ca intr-o tara de-abia evadata, la scara istorica, din chingile unui regim totalitar, “treimea” miliardara invocata poate fi un suficient motiv de ranchiuna “conationala”. Datele biologice ale neamului aproape ca impun un asemenea tratament. Câte ceva si despre vecini. Putin a primit de ziua lui un pui de tigru. Cadou de dictator african, obisnuit sa-si impuna ideile prin forta bobului de poloniu si nu prin puterea, ceva mai domestica si mai crestineasca, a exemplului. Viitorul politico-economic al României e conjugabil strict intre aceste doua borne extreme. De o parte, intrezarim aceasta fauna financiara vag aristocratica, cert oieristica, pierduta intre picaje bursiere abrupte si luxoase iahturi ratacite prin porturile lumii. De cealalta parte, respiratia unui fel de URSS reinventat din propria cenusa de “baietii destepti” ai FSB-ului care, in alte vremuri si sub alte titulaturi, semanau moartea prin Occidentul hulpavului capitalism. In lipsa unui asa-numit proiect de tara, care sa coaguleze si sa dea concretete interesului general, “falitii” nostri se descurca cum pot: fecundeaza cu politicul megablaturi imobiliare, manipuleaza bursa locala, alimenteaza o profitabila viata financiara extrafiscala etc. La mijloc, intre nicovala si ciocan, politicul autohton cu logica lui alambicata si volatila pâna la Dumnezeu. Ce se va alege din americanofilia noastra, in ipoteza in care Obama câstiga presedintia SUA, URSS-ul “reinventat” isi consolideaza ascendentul energetic in fata Europei, iar Europa insasi isi panseaza de zor ranile adânci provocate nu atât de criza economica, cât mai curând de lipsa unei voci comune, a unui consens politic veritabil convenit asupra marilor probleme ale lumii de astazi? Imi place sa cred ca nu vom ramâne singuri in bataia crivatului. Chit ca vine iarna.
Lucian BOGDANEL