Asaltul budelor publice

In comunicarea politica, teoria urmeaza practicii. Intâi executi, pe urma conceptualizezi situatia, dând-o in primire vastului domeniu al teoriei. Din aceasta cauza, catalogul bunelor practici “politico-electorale” abunda de exemple de eficacitate pe care le-am dezaproba la o prima evaluare. Nenumarate campanii duse dincolo de limita simtului comun s-au dovedit câstigatoare. Insa un anume exces de colorit si de reusite (cu totii acceptam ca intr-o campanie electorala trebuie sa te vinzi “doar” cu ce ai mai bun) poate irita posibilul destinatar al mesajului. Este lucrul care se intâmpla zilele acestea in Bacau, parca mai abitir ca niciodata. Panourile outdoor, scarile de bloc, lifturile si, am auzit, chiar toaletele publice, au fost invadate literalmente de mesajele electorale ale Guvernului penelist. Toate lauda cresteri nesemnificative, pe care buzunarul omului de rând si mintea sa toropita de grija zilei de mâine au uitat sa le perceapa si sa le memoreze ca atare. Toate ne anunta ca tara se scalda intr-un belsug economic atemporal. Ministrul muncii a confirmat-o, utilizând formula unui populism desantat: daca liberalii nu vor forma viitorul Executiv, românii vor fi obligati sa caute cu lumânarea prin istorie pentru a gasi cresteri economice similare cu cele din intervalul 2004-2008. Aceasta retorica pompieristica e cea care a pus pe jar intregul Guvern, periclitându-i integritatea in chiar ultimele luni de existenta. Laudându-si mandatul in dreapta si-n stânga; laudându-l in wc-uri si-n lifturi sau pe panouri, liberalii au lasat impresia ca tara a intrat cu totul in anotimpul fara sfârsit al abundentei. Inflamati, oropsitii au racnit de bucurie, bugetarii au invocat mariri salariale obscene care nu reflecta, in vreun fel sau altul, o eficienta aparte a aparatului administratiei publice. Peste toate, alibiul inselator creat de liderii PNL (daca oamenii cer, sa li se dea, ca tot avem de unde), s-a intors impotriva nazuintelor electorale ale partidului. Tariceanu a ajuns la mâna lui Basescu, iar tara dezbate la foc aprins posibilitatea naruirii unei economii inca fragile pe care ne-am obisnuit s-o vedem doar “in crestere” sau s-o auzim doar “duduind” din toti rarunchii. Agresivitatea abordarii liberale poate fi productiva. Ea se confrunta insa cu un imens val de dezamagire mocnita. Toti cei care au pariat pe Alianta DA, in speranta ameliorarii unor “deficiente” de trai si de sistem majore, au de ce sa fie revoltati. Nu mai ramâne decât ca ei sa ofere un vot de blam actualei formule guvernamentale. O vor si face?
Lucian BOGDANEL