Paralizie generala

Mapamondul a inlemnit. America voteaza. Toti gazetarii, analistii si politologii lumii isi dau cu parerea: care din cei doi candidati, Obama sau McCain, e mai bun de presedinte al SUA. In subsidiar, politologii se intreaba, cu aceeasi circumspectie sleita, care din cei doi candidati ar fi mai bun sa conduca lumea, din perspectiva si punctul de vedere ale politicii dâmbovitene. Problema nu e de trecut cu vederea, dar nici de urcat pe pereti. Ambalat de media si de nivelul ridicat al propriului discurs politic intr-un produs istoric capabil sa faca istorie, Obama sare in ochi fara obositoare eforturi suplimentare. De cealalta parte, McCain este modelul perimat al unei politici si retorici sedentare, care nu cupleaza in niciun punct cu dinamica adeseori perversa a realitatilor curente. McCain e travestit in erou, dar e doar un erou frust, imobilizat in clisee mobilizatoare si-n precepte care vin dintr-o America a flintei si-a muschetei, ce-si trage seva din cutumele secolelor in care cowboy singuratici isi domoleau puseele de orgoliu prin glont si rachiu. Nimic convingator la WASP-ul septuagenar, poate doar batrânetea si inventarul cicatricilor de razboi, ridicate la rang de stigmate divine. In rest, o cohorta de indemnuri de catanie asezonate cu vagi impresii despre mersul nu tocmai rotund si neted al economiei lumii. Banuiesc ca americanii cred intr-un manunchi de valori “nationale”. Insa, logoreea patriotica, lucru valabil de altfel si pentru noi, românii, nu-i un criteriu de certificare a competentelor politico-administrative sau de departajare electorala neta. Un politician bun poate fi un stralucit orator, dar niciodata limbut nostim si redundant. Aceasta imi pare a fi diferenta covârsitoare dintre candidatul metis si veteranul protestant. Biografia lui McCain e cea a unui politician stors si infrânt de propriile-i umori. Cea a lui Obama, spectaculoasa si involburata. Când faci politica trebuie sa ai in vedere acest lucru. Macar ca ai la degetul mic butonul rosu. Nuclear.
Lucian BOGDANEL