Când imaginea e-o voma

Adevarul e ca nu poti intra intr-o toaleta publica fara sa ai certitudinea ca, de undeva din susul gemuletului, vreo figura liberala catarata pe blocurile gri si neizolate termic ale orasului nu te va trage de ochi spunându-ti, raspicat, ca e gata sa faca istorie. Istoria, imi dau seama abia acum, a fost fetita de comitet a tuturor. De la taranisti incoace cei care-si fac din istorie pretext si slogan electoral sfârsesc ca atare. Din partea mea, fie primit. Nu ma deranjeaza ca un manunchi de caricaturi politice locale indeamna la casapeala. Dimpotriva, trasul de par si datul la gioale e in sângele si-n felul de-a fi al politicii. Dintot deuna. Blajina democratie româneasca nu se putea sustrage cutumei perverse. Altceva ma deranjeaza, in schimb. Impresia ca as locui un oras ocupat de forte paramilitare inamice care au instituit deja starea de necesitate electorala. Organizatorii istorici ai propagandei politice, intre care temutul nazist Joseph Goebbels, ar fi invidiosi pe campania electorala dusa de PNL Bacau. In toata desfasurarea de forte, spectacolul electoral liberal rateaza tocmai esenta: nu exista un dialog intre candidati si alegatori. Acestia tac mâlc, pironiti pe mesh-uri multicolore gigant. Relatia “candidat liberal” – “votant inacrit de datorii” este una a aplombului mut. Nimeni nu spune pe nume problemelor, nimeni nu sta sa asculte care ar afi solutiile improvizate de candidatii penelisti. Pe deasupra, pluteste senzatia gretoasa de libertate supravegheata cu maciuca si dirijara, de la distanta, cu arcanul. Gramada de candidati tuflita otova pe zidurile blocurilor abia daca schiteaza un zâmbet, si acela extras cu forcepsul sau, dupa caz, cu patentul. In incercarea lor de a demonstra ca si istoria are un inceput, niciodata un sfârsit, candidatii liberali sfârsesc prin a se impotmoli in monotone clisee politico-istorice. In România politicul niciodata nu a realizat un progres notabil pentru ca fiecare clica politica se inchipuia unica si facatoare de istorie. Brusc, am inceput sa idolatrizez in tacere blocurile gri si rapciugoase ale Bacaului. Blocuri construite de un regim politic ce-si inchipuia ca a imblânzit si, mai apoi, asasinat istoria. Istoria insasi a dovedit contrariul.
Lucian BOGDANEL