Ultimul racnet galben

Se apropie finalul pentru liberali. Se simte si din afara, o simt si ei. Nu este data sa ma intâlnesc cu membrii PNL Bacau, indiferent ca sunt candidati sau nu, si sa nu fiu intrebat despre cum se simte din afara partidului campania, despre cum sunt perceputi liberalii si, mai ales, despre cum se „misca” ceilalti. Adica social-democratii. Se tem liberalii… se tem si de ei insisi. Se ataca unii pe altii, devin subiecte de „mistocareala” atât in interiorul partidului, cât si in public. Nu se mai feresc si o spun transant. Isi dau pe fata intentiile, isi tradeaza slabiciunile, isi divulga (nu toti) secretele. Spera ca, macar in ceasul al doisprezecelea sa mai prinda un mandat in Parlament. Astia ar fi cei din prima categorie. O alta „transa” este compusa din cei „cu spate”. Ei nu prea se tem, si-au asigurat un trai caldut, au afaceri, ba sunt chiar implicati si in tot felul de structuri si servicii care vor face subiectul unui material viitor in paginile ziarului nostru. Ei nu se agita, stau calmi, ba chiar merg in campanie alaturi de alti colegi, chipurile, sa-i ajute. Insa plini de penibil mi se par cei care, desi au fost alesi pe niste functii, vor sa le paraseasca, sa mearga in Senat sau in Camera Deputatilor si sa faca timp de patru ani ce stiu ei mai bine. Adica nimic. Au demonstrat-o si in trecut, vor mai avea, probabil, ocazia sa o faca si de acum incolo. Ceea ce mi se pare de-a dreptul suparator este faptul ca unii nici macar nu mai catadicsesc sa raspunda la telefon. Au câte doua, chiar trei telefoane. Au numere publice, unii chiar de parlamentari si de alesi locali. Numere pe care, daca sunt apelati, au obligatia, atât morala, cât si legala, sa raspunda. Ca sa nu mai vorbim ca ii obliga si bunul simt. Au pretentia ca, ori de câte ori se scrie ceva despre ei, sa le fie cerut punctul de vedere. Daca nu-i suni, ca jurnalist, risti sa fii dat in judecata. Daca ii suni, nu raspund. Te intrebi de multe ori pentru ce mai scrii… Ma gândesc ca si cei din prima categorie, dar si cei din a doua, au ajuns sa se teama. Au simtit ca vine un nou val. Unii spun ca e rosu, altii i-au atribuit alta culoare, insa prea putini mai vad galben in fata ochilor. Este ca si când ai vrea sa mai crezi in ceva insa vezi ca in jurul tau nu mai exista speranta. Liderii locali ai partidului galben au decis sa motiveze cumva alegatorii, chiar si pe cei din lumea de dincolo (au montat un afis electoral si in cimitir). Au apelat la sloganuri populiste, folosite cândva de un alt partid. Se lauda cu realizari social-democrate când, in fapt, doctrina lor le impune liberalismul. Vor sa pozeze in salvatori ai României, in buni samariteni, insa repetatele scandaluri si neintelegeri din interiorul partidului, fatarnicia, lauda in van si in exces, scaderea credibilitatii, toate acestea ma fac sa cred ca nu avem de-a face cu altceva decât cu un ultim racnet al partidului galben.
Razvan SENDREA