De câteva zile circula prin intermediul internetului tot felul de mesaje prin care suntem invitati sa le dam la „gioale” celor din Vest. Europenii cu o economie de zeci de ori mai dezvoltata decât cea a României, la fel si americanii, trebuie sa stie ca nu se pot „pune” cu tara noastra. Asa ca, unul dintre mesaje contine indemnuri sa cumparam din magazine doar produse de origine autohtona, de la orez pâna la lucruri de uz casnic. Cu cât vor cumpara mai multi produse românesti, macar pâna va trece criza, cu atât mai mult vor avea de lucru românii din putinele fabrici care mai produc in tara noastra si, astfel, se presupune ca vom trece mai usor peste criza economica. Parerea mea este ca acest mesaj nu este totalmente inutil. Desi am convingerea ca nu vom subrezi Italia, Marea Britanie, Spania sau Statele Unite ale Americii, macar am putea imprima un cult al autohtonului, o revenire la produsele de calitate pentru care eram renumiti cândva si pentru care (putine, ce-i drept) inca mai suntem cunoscuti. Numai ca, din nefericire, va fi foarte greu, din cauza pretului aproape identic, sa nu achizitionam un produs „strain” in favoarea unuia de productie interna. Câti dintre români vor lasa deoparte o masina de spalat Whirlpool sau o combina frigorifica Zanussi ori un aragaz Indesit pentru marca Arctic sau Electrolux? Pretul nu difera prea mult, asa ca este probabil ca „importul” sa câstige lupta cu „internul”. Ceea ce am putea face, insa, este sa ramânem fideli unor camasi de Braila, perdelelor de Pascani sau confectiilor de Secuiana sau Satu Mare. Putem, insa, la nivel mai mare, sa optam pentru Logan in dauna unei masini Skoda sau a altui autoturism comparabil ca pret insa cu mult mai sus din punct de vedere calitativ? Indubitabil, nu. In aceste conditii, ce este de facut? Cu siguranta nu putem sa le cumperam pe toate, insa atunci când este posibil, putem sa alegem. Cumparând un produs românesc se platesc impozite, salarii, chirii, dobânzi. Apare, insa, problema patriotismului. Sau mai bine zis a lipsei acestuia. Si nu e vorba de cei de jos, ci de cei din fruntea judetului si chiar a tarii. Am curaj sa fac un pariu ca, sub nicio forma, mai-marii nostri nu vor renunta in ruptul capului la X5-ul proaspat achizitionat sau la Land-ul atât de confortabil in deplasarile prin judet. Nici nu-si vor cumpara un „Nokia” fabricat la Jucu, cum nu vor sa „lepede” nici cravata sau camasa „Bigotti”, costumul de firma cu renume si matase si lâna dintre cele mai fine sau pantofii de sute de euro. Practic, aici gasim si miezul problemei. Nu se pune problema ca nu am gasi „substitut” in tara, productie autohtona, ci doar ca, in fatarnicia noastra, uitam ca am putea sa fim nitel mai patrioti, sa incurajam productia, sa stimulam comertul intern. In definitiv, ce-i doare pe ei ca mor buhusenii de foame atâta timp cât Versace si Armani scot mereu modele noi, ce le pasa ca onestenii nu mai au de munca, in timp ce Patriciu se imbogateste tocmai din petrol si exemplele pot continua. Iar in conditiile date, stau si ma intreb, oare avem noi forta sa dam o lovitura celor care au indus/impus aceasta criza economica la nivel mondial? Oare chiar atât de puerili sa fim incât sa credem ca mai putem scutura Vestul?
Razvan SENDREA
