Procente linistitor de inselatoare

Sondajul Insomar a reabilitat realitatea. Pentru prima oara de la inceputul campaniei electorale, PSD e creditat cu prima sansa urmat, la trei puncte procentuale, de partidul lui Boc. Firesc, PNL se situeaza in urma celor doua partide, cu un scor istoric: 21 la suta. Tocmai aceasta apetenta a liberalilor pentru a face istorie si pentru a asimila noi targeturi electorale istorice, ma face sa cred ca ceva nu e in regula cu partidul lui Patriciu. Ipoteza de la care pornesc este cât se poate de plauzibila. Sa zicem ca din ratiuni de reconfirmare in fata electoratului, in perspectiva alegerilor prezidentiale de la anul, Basescu va opta sa puna in opera un Guvern consolidat politic si sustinut parlamentar de o majoritate confortabila. Spun mai mult: presedintele va opta pentru formula nebuloasa a “guvernului de uniune nationala” pus sub comanda unui tehnocrat. Ar urma ca toate partidele sa aiba reprezentanti in viitorul Executiv. Oricâta unitate nationala am invoca, un guvern cu o asemenea arhitectura politica ar respira normal doar prin plamânii numiti PSD si PDL. Cu o majoritate lejera si larga, datorata sustinerii parlamentare cumulate a celor doua partide, un asemenea Executiv n-ar avea nevoie de PNL decât ca un accesoriu politic afisat de ochii lumii. PSD si PDL si-ar imparti portofoliile cele mai importante, asta in cazul in care Executivul de dupa 30 noiembrie n-ar avea si alte nume de tehnocrati in componenta. Varianta partidului mijlociu care sa stea toata ziua, buna ziua la guvernare e mai mult decât riscanta. Si ea ar putea deveni operationala chiar cu un PNL aflat in faza de prosperitate electorala maxima. Pe de alta parte, asa cum spunea planificatorul politic al Presedintiei, Sebastian Lazaroiu, formarea urmatorului Guvern si gestionarea situatiei post-alegeri ar putea fi un bun prilej pentru Basescu de a-si reafirma si reconfirma vocatia, inca nedovedita ce-i drept, de impaciuitor al politicii românesti. O asemenea initiativa e susceptibil sa aduca la aceeasi masa cele doua mari partide politice ale momentului, din stânga si dreapta esichierului. Cât despre PNL, privati de segmentul cel mai carnos al ciolanului, liberalii ar putea gasi un refugiu comod in PSD sau in PDL. Vorba aia, patru ani fara in afara puterii e o vesnicie. In plus, mai vechea “pohta” basesciana a polarizarii politicii românesti s-ar implini. Cu vârf si indesat.
Lucian BOGDANEL