Ei cu ei, E.On cu bezna

Cireasa de pe tort. Inca o data. Picatura care a umplut paharul. Ca nuca-n perete. Toate acestea, deodata sau unul câte unul, pot constitui un bun slogan electoral sau pentru orice fel de campanie pentru nemtii „profesionisti” de la E.On. Campanie… recunosc, e cam fortat termenul. Practic, ei n-au nevoie sa-si faca vreun soi de campanie pentru simplul motiv ca nu au concurenta pe piata din România. Ei fac, ei desfac, ei taie si spânzura si nimeni nu-i trage la raspundere. S-au infiintat, ce-i drept, tot felul de agentii de monitorizare, de verificare, de observare s.a.m.d., insa s-au dovedit, pâna la urma, doar niste vaci de muls, locuri de munca bine – foarte bine – platite pentru personajele dubioase care trebuiau numite in niste functii mai mult de fatada. Iar cei de la E.On au comis-o din nou. Ieri. Chiar in ziua alegerilor. Chiar cu putin timp inainte sa se lase seara. Si in Bacau, si in alte localitati din tara. Cica la noi, in Bacau, le-ar fi cazut un punct de transformare, zice prefectul. Al naibii transformator. Tocmai in ziua votului sa se strice. Si nu dimineata, ci aproape pe-nserat. Stia el ce stia. Si, culmea, la numai o ora dupa ce exit-poll-urile ii dadeau pe social-democrati drept câstigatori ai alegerilor. Puternic punctul de transformare… Si destept. Cica vreo cinci sectii de votare din zona de Nord a municipiului si inca vreo zece de pe la tara ar fi fost afectate. Strategic, nu? Oare sa fie pura coincidenta? Sa fie doar o intâmplare nefericita? Cert este ca, dincolo de prezenta jenant de scazuta la urnele de votare, s-au mai pierdut niste alegatori si cu pana de curent. Mi se pare firesc, la urma urmei. Surprinzator ar fi fost ca oamenii sa stea la coada si sa astepte linistiti sa vina curentul. Ori, nici cu asigurarile autoritatilor, nici cu orice alt tip de interventie, nimeni nu le putea garanta un anumit timp in care defectiunea ar fi fost remediata. Asa ca, o perioada, s-a votat la lumina lumânarilor sau a lanternelor, vorba cântecului: „«Vot» la lumina lumânarii”. La o sectie s-au epuizat si lumânarile, asa ca oamenii au plecat la casele lor. Cei mai „nostalgici” si-au adus aminte, unii in gluma, altii cu sarcasm, de perioada de inainte de 1990, când pana de curent era ceva la ordinea zilei. Macar pe atunci nu era E.On si puteam sa-i injuram in voie, erau români de-ai nostri. Electrica de ieri, E.On-ul de azi, nu difera, practic, prea mult intre ele. Doar numeroasele modalitati de facturare, monopolul impus de nemti si alte câteva „fleacuri” aproape nesemnificative. Pentru Ei. Pentru Noi, insa, sunt de o importanta majora. Si dureroasa. Nici n-are rost sa mai spun ca suntem satui de problemele pe care le tot provoaca E.On. Le stiti la fel de bine. Ce-o sa spun este, insa, altceva. Nesimtirea lor a fost dusa pâna intr-acolo incât nici n-au binevoit sa mai raspunda la telefon sa ofere o situatie oficiala. Asta desi au purtator de cuvânt, platit special pentru asa ceva. Insa, ca sa parafrazez un „arhicunoscut” slogan electoral, Ei cu Ei, Noi cu bezna.

Razvan SENDREA