Steaua si-a incheiat trist acest sezon de Liga Campionilor, cu o infrângere in fata unei echipe care a jucat slab. Dar parca niciodata in acest an ros-albastrii n-au jucat atât de prost. Sa ne amintim ca Steaua putea termina la egalitate primul meci cu Bayern, ar fi meritat sa câstige la Florenta, iar pe Lyon a condus-o cu 2-0. De fiecare data insa, bucurestenii au dezamagit. N-ar fi fost un capat de tara nici infrângerea cu Fiorentina, daca Steaua n-ar fi avut sansa sa-si continue aventura europeana, in cazul unei victorii. Acum, când rezultatul era mai important ca in precedentele etape de CL, echipa lui Dorinel Munteanu si-a aratat plenar slabiciunile: joc la intâmplare, cu Toja, Semedo si Dayro Moreno pe lânga subiect, cu o aparare insuficient de atenta incât sa nu fie invinsa de Gilardino, care a deviat superb cu capul o centrare de pe partea stânga. Ne pare bine ca in zona respectiva ar fi trebuit sa intervina Radoi si nu ex-bacauanul Baciu, care a facut un joc bun. La fel putem spune si despre Lovin, care l-a inlocuit pe Semedo si a nimerit la un moment dat pe un post inedit pentru el, acela de vârf de atac. Ceea ce a mai deranjat la meci a fost reactia publicului spectator. Când vezi si auzi ce atmosfera e pe Ghencea, iti spui ca Steaua nici nu merita mai mult, ca nici n-are pentru cine juca bine. Fara indoiala, o data cu acest meci va incepe un alt capitol in viata celei mai titrate formatii românesti. Dar nu putem spune ca va fi unul mai bun. Prin ceea ce a scapat pe ici-colo, patronul Gigi Becali a dat de inteles ca ar vrea sa scape de Steaua. Fapta lui ar fi una buna, numai ca vine intr-un moment nepotrivit. Caderea renumitei echipe ar putea fi comparabila cu cea care tocmai i se intâmpla lui Independiente Buenos-Aires – ultimul loc in Clausura argentiniana – dupa ce in urma cu patru si, respectiv, doua decenii a fost cea mai buna echipa din lume. Se mai aude ca de la Steaua vor pleca doi-trei jucatori exponentiali, in frunte cu Goian, insa exemplul dat de ei ar putea fi urmat de multi altii. Cam bate un vânt de jale…