Stolojan, odihneasca-se-n pace!

Traim vremuri emotionante care merita si trebuie sa fie povestite urmasilor urmasilor nostri. Si de aceasta data suntem spectatorii unei imense parodii politice pe care-o alimentam la nesfârsit prin taxele si impozitele pe care le platim. Scamatoria “Draga Stolo” are dimensiuni epice, e un roman fluviu. Romanul inculturii politice românesti. Acest mare vid, girat o data la patru ani de un electorat nepregatit pentru dreptul de a alege, pune in pericol, de aceasta data, stabilitatea economico-politica a tarii. Nu stiu de ce traiesc cu sentimentul ca Basescu nu nu realizeaza, la fel ca Iliescu cu PSD-ul la un moment dat, ca PDL-ul nu inseamna doar persoana sa, ca partidul are datoria de a insemna si de-a incerca mai mult decât baricadarea martiala in spatele unei figuri politice la moda. Acum, cu esecul de imagine “Darga Stolo reloaded” pe umeri, presedintele este obligat sa nu mai greseasca si a doua oara. Ar fi fatal daca ar face-o, in conditiile in care perioada post-Tariceanu se-anunta a fi imbibata de tot felul de molime fiscale si de goluri in stomacul vistieriei statului. De cealalta parte, balerinul Stolojan si-a spus ultimul cuvânt in politica româneasca, unul in fata caruia nu trebuie sa facem reverente, ci ar trebui sa zvârlim cu oua stricate. Stolojan a dovedit de ce, in politica cel putin, intransigenta paguboasa naste monstri la fel de mari ca persistenta in naravurile proaste. A gresi e omeneste, a repeta aceeasi greseala e curata necuratie, pâna si in politica. Programul de guvernare dat ieri publicitatii anunta o sumedenie de masuri de stânga, grefate in cea mai mare parte a lor pe suportul fiscal al cotei unice de impozitare care isi va pastra valoarea de 16 la suta. Nu stiu câte obiective consemnate in plan se vor materializa. In cazul unui esec administrativ de proportii, oalele guvernarii se vor sparge, invariabil, in capul cuiva. Si cred ca stiu care va fi acela.
Lucian BOGDANEL