Arte martiale Tragedia luptatorului absolut

Arte martiale
Tragedia luptatorului absolut

La 35 de ani, Marian Fabian este unul dintre cei mai respectati karateka din tara. El este posesorul centurii negre in mai multe stiluri de lupta, pornind de la shotokhan, trecând prin muay-thai, ajungând la banalul kick-box. Dar mai sunt stiluri pe care si le-a insusit si despre care n-am auzit pâna la el. Harul pe care il are ca sportiv l-a transmis ca antrenor si el se poate mândri cu primul club de karate constituit in mediul rural, in România: in 2002, el a infiintat Karate Spider, care ulterior si-a gasit consacrarea la Valea-Mare, comuna Faraoani. Din pacate, soarta n-a fost generoasa cu el. Marian Fabian duce o lupta dura cu moartea. O banala interventie stomatologica i-a declansat un cancer osos, la nivelul fetei. Dupa doua interventii chirugicale, a ramas fara dinti si masele, fara oasele de la obraz si fara bolta palatina „originala”, inlocuite partial de proteze. Acest om extraordinar continua insa sa antreneze. E luptator la sala de antrenament, e luptator impotriva soartei. Este un luptator suprem, care n-ar trebui lasat singur in inclestarea cu moartea.

Legionar in Spania

Marian Fabian a inceput s-o faca pe karatistul de la vârsta de 3 ani. Cu timpul, karate i-a devenit mod de viata, iar virtuozitatea sa cu greu putea fi egalata. Duritatea vietii l-a purtat in strainatate, unde a incercat sa-si faca un atu din iscusinta sa ca luptator. S-a inrolat in Legiunea Straina Spaniola, unde a petrecut un numar de ani. La intoarcerea in tara a participat la numeroase competitii, majoritatea fiind câstigate.
„In urma cu mai bine de un an, mi-a aparut la sala un tânar frumos, sigur pe el – cu figura de sef amerindian – si care s-a dovedit un foarte bun karateka. Fusesem contactat de anumite persoane pentru a bune bazele unui club de karate la Valea-Mare. Toate posibilitatile pe care le-am avut le epuizasem, iar atunci mi-am zis «iata omul»!”, ne-a povestit antrenorul Doru Botez.
„Da, am gasit la tara copii extraordinari. Anii de Legiune mi-au folosit in metodica mea, in ceea ce priveste exigenta si organizarea”, spune Marian, abia auzit.

Limbajul mintii

Acum, el nu mai are dinti si vorbele i se disting cu greu. In fiecare clipa suporta mari dureri. De la cea de-a doua operatie, suportata saptamâna trecuta, aproape ca nu a mâncat nimic. De la 70 kg a slabit la 50. Dar nu se lasa in voia valurilor. „M-am ridicat de pe masa de operatie pe picioarele mele imediat ce a terminat doctorul interventia. A doua zi am plecat tot asa acasa. Nu vreau sa stau in spital, pasiv si resemnat”, explica Marian. „Nu stiti cât de interesante sunt acum antrenamentele pe care le tin. Am invatat sa comunic aproape fara sa vorbesc. Este o provocare pe care nu mi-am inchipuit-o, iar copiii pe care ii antrenez au raspuns minunat”. De altfel, pe site-ul Spider Club (www.karateclub.ro) la una dintre pozele in care apar Marian si elevii sai comentariul este „nu am sa va uit niciodata”. Unii dintre elevii lui au cucerit medalii in România si in strainatate. Ei sunt formati de Fabian in primul rând ca oameni de calitate, si mai apoi ca sportivi foarte buni. Unele dintre deslusiri le primesc da le Carmen Nechifor, prietena lui Marian, sufletul-pereche care ii este permanent alaturi in aceasta tragedie si nu numai ca ii pricepe vorbele, dar ii intelege si gândul din clipa respectiva.

„Copile, ai sa mori curând…”

Primele consulturi dupa ce cancerul s-a declansat au fost alarmante. Unii medici, din Tg. Mures, i-au propus sa se lase macelarit cu totul: sa ii scoata obrazul, un ochi, maxilarele… Practic, n-ar mai fi ramas cu aproape nimic. „Le-am zis sa-mi taie capul deodata, nu pe bucatele, daca atâta se pricep”. Marian nu s-a dat batut si a gasit pâna la urma un chirurg mai priceput la Cluj, care macar i-a salvat ochii. „Medicii din Cluj s-au crucit. Au spus ca asa pacient n-au mai avut. Dorinta de viata a lui Marian le-a facut bine tuturor suferinzilor din spital. Multi nu-i mai dadeau câteva zile de trait. Noi speram sa evitam un sfârsit rapid”, ne-a povestit Carmen. „Doctorul ma mângâia pe picior si-mi spunea «copile, ai sa mori curând». I-am spus ca daca e sa mor la 35 de ani, asa sa fie. Fiecare e dator cu viata lui, mai devreme sau mai târziu. Am trait din plin, cât n-au facut-o trei oameni de 80 de ani laolalta, asa ca plec dincolo fara multe regrete. Dar i-am spus ca vreau sa vad ce va fi cu tara asta peste 60 de ani si ca nu vreau sa mor. Operatia avea foarte mici sanse de reusita, dar am supravietuit. Deja am deschis o alta poarta, spre alte sperante”, completeaza Fabian.

Zguduitorul meci al vietii si mortii continua

Prima urgenta a lui Fabian este sa-si puna o proteza dentara, ca sa poata mânca. Dar nu este o placa obisnuita, ci una care sa poata fi prinsa de proteza de maxilar si care poate fi facuta doar la Iasi sau Bucuresti. Dupa aceea, el mai are de trecut prin cobalto-terapie, pentru a stopa extinderea tumorii canceroase spre creier. Asta nu se poate face decât de catre specialisti priceputi, altfel risca sa-si piarda ochii la cobalto-terapie. Ar urma apoi o complicata operatie de refacere a fetei, care nu se poate face pe continentul nostru decât in Germania sau Austria. Asta costa minimum 60.000 de euro, iar Fabian deja nu mai are bani. S-au dus 120 de milioane o data cu ultima interventie chirurgicala. Câtiva amici incearca sa-i gaseasca sustinere financiara. El insusi, impreuna cu Carmen, umbla peste tot. Este rau insa ca vin sarbatorile de iarna, iar activitatea de peste tot paralizeaza, in timp ce boala lui nu cunoaste ragaz.
Marian Fabian ar merita sa se smulga din imbratisarea mortii, pentru ca este un luptator fara egal. Sa vedem insa daca avem o comunitate pe potriva lui, una care sa creada cu adevarat ca un rastignit de viata poate invia, ca un astfel de caz nu este o poveste de demult.