Jumatate de an fara Dan Botezatu

Ieri s-au implinit sase luni de când extraordinarul sportiv Dan Botezatu ne-a parasit, lasându-si in urma numele de legenda si câtiva noi campioni care i-au fost elevi. Foarte putini dintre bacauanii care au murit au lasat in urma atâtea regrete. La un asemenea trist eveniment ne dam seama cum merge viata inainte. In alte vremuri, doar militarii ce cadeau pe câmpul de onoare erau considerati eroi. Vremurile s-au schimbat, razboaiele s-au cam dus, iar daca totusi mai sunt se poarta altfel, eliminând din ce in ce mai mult factorul uman. Dar eroii n-au disparut, iar tristetea atât de vie pe care inca o mai resimt mii de oameni este punctul de plecare a unor intrebari tulburatoare. A fost umilul jandarm Dan Botezatu un om puternic, un om influent? Raspunsul nu poate fi decât afirmativ. Când reusesti sa coagulezi mii de oameni sau si mai multe multe opinii in jurul muncii tale, sa culegi aprecieri pentru ceea ce faci – nu pentru diplomele de merit -, când esti inca viu in mijlocul multimii – desi ai murit -, inseamna ca ai influenta si putere. Dan, ca orice om, era vulnerabil in calea destinului; ca nume insa, a fost atotputernic pe palierul karatelor, al sportului in general; nu puteai sa nu-l iei in seama, sa nu-l treci ca punct de referinta; ca sportiv, a fost genial, ca om era o comoara.
O alta intrebare este: când se va asterne uitarea peste amintirea acestui om? Daca ne gândim la sentimentele ce ne incearca acum, probabil ca niciodata. Dar vor veni anii, ploile, zapezile si frunzele peste mormântul sau si viata noastra. Timpul sterge orice, sau cel putin asa a fost pâna acum. Pentru ca stim asta mai bine decât stramosii nostri, ar fi bine sa punem piedici in calea uitarii. Avem in Dan Botezatu un erou in vremuri de pace, un nume pentru istoria orasului nostru. Sa nu-l pierdem – suntem norocosi ca soarta ni l-a daruit, ca altfel ne vom pierde pe noi insine, ca bacauani, ca români.