Este de ajuns sa te abati câtiva pasi lateral si deodata te trezesti in plin Ev Mediu, in Barri Gotic; alt tip de fascinatie, alte valori, neperisabile; alt timp, nu azi, nici ieri; aici, cândva pulsa batrâna inima a Barcelonei. Daca nu-l stii, nu vezi timpul sedimentat in ziduri; ce vezi e preaputinul, intunericul, umbrele, umezeala strazilor strâmte, piatra coscovita. Pe aici trebuie sa recreezi istoria si asta ma fascineaza; memoria locului. Sa fii scafandru in profunzimi impenetrabile; viata de atunci, un atunci continuu, cu milioane de detalii; vorbe mari, incercari in parte esuate. Ceva tot ramâne, pot spune ca am fost si eu pe aici. Citisem mult despre Barcelona, lecturi seci, documentare, soarece de biblioteca. Insa acum orice imagine e incarcata de emotie; si se fixeaza durabil; asta e; suportul emotional face toti banii, daca l-ai pierdut, esti batrân. Asa ca lasa-ti mirarea si uimirea sa te devasteze. Altfel ai putea crede ca te afli intr-un decor de teatru; o butaforie. Santa Maria del Pi, sau Santa Maria del Mar, doua bazilici gotice impunatoare, cu micile lor piete; in loc de cavaleri in armura, turisti, terase, noi, astia care facem shopping; sau Placa Reyal, sau Placa Sant Jaume, loc in care se intersecteaza doua cai principale din epoca romana; aici se afla Primaria si sediul Generalitat cu sala Consell de Cent, inaugurata in 1373. In Barcelona istoria nu se afla in carti, ca la români, care-si sterg toate urmele, ci e pipaibila, vizibila, materiala, conservata cu sfintenie. Intr-o latura a monumentalei Catedrale gotice Santa Eulalia, patroana orasului, se pastreaza resturile unui apeduct roman si doua turnuri semicirculare, parte a unui zid ce inconjura Barcino, vechea denumire a Barcelonei romane; patru coloane corintiene ramase din Templul lui August-imparatul innobileaza vecinatatea unui palat; perimetrul istoric al orasului e plin de asemenea relicve-repere decisive in definirea curgerii timpului. Barcelona veche e o incântare pentru unul ca mine care caut tocmai asta: ceea ce nu mai poate fi reconstruit, falsificat, imitat. Betoanele americane ma lasa rece; bravos – si atât. Eu vreau constructori cu dalta, cu echerul, cu scripetii, cu firul de plumb, vreau mestesugurile breslasilor si artizanilor, lucrul manual; cimentul si fierul beton imi repugna.
Ghidul si harta ne conduc unde trebuie; impartita pe cartiere, Barcelona contine 4 milioane de suflete, plus, anual, inca vreo 15 milioane de turisti: Raval, Montjuic, Port Vell, Ribera, Barcelloneta, Sagrada Familia, Olympic Villa, Olympic Port, diferentiate intre ele, intregul constituind un adevarat megalopolis fermecator ce poarta amprenta unor mari arhitecti. Modernismul, Art Nouveaux, Clasicul, Barocul, Medievalul se exprima intr-o sinteza novatoare, peste care domina prezenta geniului lui Antonio Gaudi. Parcul Guell, Palatul Muzicii Catalane, Monumentalele, Muzeele de Arta catalana, de Arta contemporana, Casa Pedrera, Bocheria, Palatul Guell, Muzeul Picasso, Casa Lleo Morena, Casa Batllo, Casa Amatler, Fundatia Juan Miro, Spitalul Sant Pau, Stadionul Olympic cu anexele de pe Mont Juic, Piata Catalunya, Casa Vicens, Arcul de Triumf, Parlamentul, Marile bulevarde Avenida Diagonal, Avenida del Paralel, Torre Acbar, Passeig de Gracia, Virreina Palace, Ronda del Litoral, Castelul, si câte or mai fi, nenumarate, fac parte dintr-un ansamblu pe care nu-l poti uita. Monumentalitatea Barcelonei este unica, covârsitoare, stralucind in lumina Sudului. 10 zile, 80 de kilometri de hoinareala exclusiv „cu talpa”, ne-au incântat si ne-au uimit, ne-au delectat cultural fiindca asta ne-am si dorit; ne-am scufundat in furnicar, dar ne-am si izolat, când a fost cazul, pentru a reflecta atât cât ne duce capul, asupra conditiei noastre de „pasageri prin istorie”, cum spunea cineva. Altii nu s-au multumit cu ce i-a inzestrat natura si i-au sporit considerabil comorile; noi am paraduit si ceea ce ne-a lasat Dumnezeu; e o lectie ramasa mereu neinvatata de intelighentia româneasca, incapabila sa administreze România. Altii pot, noi nu.
Sa ne fie rusine. Ai ajuns acasa, la aeroportul superaglomerat, dai nas in nas cu politia care-ti cere pasaportul, iar afara te intâmpina viermuiala urât mirositoare a smecherilor agresivi; nici n-ai parcurs 1 km cu masina si-ti dai seama ca soseaua e un abator de câini macelariti; barbar; hilar; acesta ar fi si brendul de tara turistica al doamnei Udrea.
Ovidiu GENARU
