Guvernul Boc a decis. Îşi va asuma răspunderea de Legile educaţiei, o combinaţie între Codul propus de ministrul Ecaterina Andronescu şi proiectul elaborat de comisia prezidenţială condusă de Mircea Miclea.
Printre noutăţi, se numără depolitizarea funcţiei de director, învăţământul obligatoriu de 10 clase şi una pregătitoare, vârsta de pensionare de 65 de ani pentru profesori şi întocmirea de rapoarte periodice asupra evoluţiei şcolare a copiilor, care să fie trimise părinţilor. După schimbări ani de ani, noile legi ar trebui să aibă viaţă mai lungă, potrivit promisiunilor guvernanţilor. Cum vor fi implementate schimbările, elevii vor simţi cel mai bine, fiind cei mai expuşi în aceste dispute cu miză politică. Cele două proiecte de la care s-a plecat în elaborarea Legii educaţiei au propus ca în centrul procesului de învăţământ să se afle formarea competenţelor cheie europene, prin care orice absolvent trebuie să dobândească, la sfârşitul şcolii, abilităţile necesare pentru o societate bazată pe informaţie. „Introducerea lor este lăudabilă ca intenţie, dar cu adevărat dificil este pasul următor, cel de a explicita modalităţile concrete de dobândire a acestor, la nivelul cadrului de referinţă, programei şcolare sau conţinuturilor”, a declarat pentru evz.ro Cristian Hatu, expert pe probleme de educaţie la Societatea Academică din România (SAR).
Greutăţi cu ştiinţele
Cel mai greu va fi să implementăm competenţele cheie mai ales în domenii ca matematică, ştiinţe şi tehnologie, atrage atenţia Hatu. „Pe de altă parte, se pune şi întrebarea: cum se va forma, de exemplu, abilitatea de a gândi critic sau cum se va dobândi capacitatea de a problematiza (necesară pentru a găsi soluţii la probleme şi situaţii întâlnite în viaţa reală). Pe baza acestor schimbări vor trebui redactate alte manuale şi vor trebui formaţi profesorii pentru a putea preda folosindu-le”, Cristian Hatu. Astfel, accentul pus pe competenţe conduce la o mai mare flexibilitate, transferându-se o bună parte din decizie către profesori. Nivelul la care vor preda aceste lucruri va depinde în mare măsură de competenţa lor, existând riscul apariţiei unei mari diferenţe între nivelul de pregătire al elevilor, precizează Hatu.
Elevii, din ce în ce mai dezinteresaţi
Apetitul elevilor pentru şcoală este din ce în ce mai redus, cele mai lovite materii fiind ştiinţele exacte. Acum doi ani, un grup de iniţiativă din partea Comisiei Europene a redactat studiul Science Education Now: A Renewed Pedagogy for the Future of Europe, în care se constată scăderea alarmantă, în majoritatea ţărilor Uniunii Europene, a interesului copiilor şi adolescenţilor pentru ştiinţele naturii şi matematică. „Situaţia nu este alta nici în România. În Iaşi, în anul 2006, din 6.771 de candidaţi pentru examenul de bacalaureat, fizica a fost aleasă de doar 175 candidaţi, adică 2.5%. Tot în acelaşi an, s-a apreciat că aproximativ 50.000 dintre candidaţii pentru examenul de bacalaureat au optat ulterior pentru facultăţi cu profil orientat spre ştiinţă şi tehnologie (inginerie, medicină, matematică, fizică chimie, biologie, informatică, geologie, agronomie, etc.). S-a estimat că aproximativ 90% dintre cei care vor avea o carieră ştiinţifică/tehnică sau legată de aceasta nu au dat bacalaureatul la fizică”, a explicat expertul SAR, citând un studiu al profesorului Tudor Luchian de la Universitatea A. I. Cuza din Iaşi.
Nemotivaţi
„Ştiinţele exacte sunt acum percepute ca dificile, aride şi, în mod eronat, inutile pentru cariera ulterioară, ceea ce creează lipsă de motivaţie şi reacţii de respingere din partea elevilor”, a mai spus Hatu, precizând că din cauza încărcării prea mari a programei, nu mai există timp pentru a se prezenta pe îndelete lucrurile fundamentale. „Problema care trebuie rezolvată urgent este de a face predarea şi învăţarea lor mai atractivă şi mai accesibilă. Mai mult, în noua structură curriculară onsiderăm că accentul trebuie să fie pus pe transmiterea a ceea ce este esenţial domeniului respectiv”, a semnalat expertul, subliniind că ocupăm unul dintre ultimele locuri dintre ţările UE la evaluările internaţionale care măsoară alfabetizările matematică şi ştiinţifică. „De nivelul celor din urmă depinde şi stadiul la care se află ştiinţele exacte şi tehnologia dintr-o ţară. Iar potenţialul de dezvoltare a unei ţări depinde foarte mult de nivelul la care se află ştiinţele exacte şi tehnologia”,a conchis acesta.
