Seara de poezie la Muzeul „Iulian Antonescu”

Aseara, Complexul Muzeal Judetean „Iulian Antonescu” a gazduit nu atât o sedinta de lucru a Cenaclului „Octavian Voicu”, sedinte de altfel pe cât de dense pe atât de incitante, cât, mai ales, o seara de poezie care i-a sensiblizat pe toti cei prezenti. A fost, mai intâi, „momentul Florentina Stanciu – Florin”, poeta de o mare si profunda sensiblitate, deja lansata si cunoscuta atât printre poeti, cât si printre traducatorii de poezie din si in franceza. Florentina n-a mai citit „florentine”, ci un grupaj de mici poeme ultracondensate, aparent independente, care vor fi reunite in viitorul ei volum, „Jurnal de sampanie”. Si in urma ei s-au insiruit criticii: „remarc o tenta moderna in poemele sale, o voce profund originala, stapâna pe mijloacele de expresie” (Petru Scutelnicu); „versurile sale sunt stante ale sufletului … sunt trairi sincere, profunde … degaja sensibilitate si delicatete” (Calistrat Costin); „Imi place titlul viitorului voluum, Jurnal de sampanie va fi un jurnal de stari, jurnalul „unui oras prizonier sub ninsori” … poezie Florentinei place tocmai pentru ca fiecare poezie-nucleu reflecta o anumita stare si pare ca intregul volum vrea sa se constituie intr-un poem” (Petre Isachi); „Poezia ei este usor trista si nostalgica , sufletul plânge adesea dupa copilaria pierduta … abunda expresiile poetice memorabile, cum ar fi < in picioarele goale umblam prin ochii tai > sau < in ochii nostri a dat un inghet >” (Ioan Petru Viziteu); „Sensibiltatea si delicatetea ramân trasaturi definitorii ale poeziei sale … poeta pare ca traieste regretul pierderii ueni iubiri”” (Mara Paraschiv); „remarc si o poezie a vegetalului, o comuniune cu natura, este un filon poetic care ma determina sa astept cu nerabdare intregul volum” (Cornel Galben); „poezia Florentinei este o poezie a esentelor percutante, a trairilor profunde” (Nicolae Mihai); „Poeta da o expresaie aparte vazului, privirea e deseori prezenta” (Victor Mitocariu). A urmat „momentul Nicolae Mihai”, poetul lansându- si cel de-al 9 – lea volum, foarte inspirat intitulat „Fântânarul din stele”. Au vorbit despre poet, despre poeziile sale, despre mijloacele sale de expresie, mereu surprinzatoare, si, mai ales, despre noul sau volum, criticii literari Grigore Codrescu, Petru Scutelnicu si Marius Manta, poetii Stefan Dincescu si Calistrat Costin. Toti au remarcat originalitatea si ingeniozitatea poetica.: „versurile sale sunt de remarcabila originalitate, stiu sa ocoleasca paradigmele momentului”; „observ ca sii titlurile poeziilor sunt deosebit de incitante la Nicolae Mihai si as vrea sa enumar doar câteva, cu ingaduninta dumneavoatra: „arbore de suflet”, „clopot de umbra”, „desfrunzit, pasul ploii”, „promisiuni cu parfum de ispita”, „proscris al mirarii” … ; „vocea sa poetica este distincta, el cauta doar poezia adevarata, autentica, profunda si o gaseste intotdeauna”; „poetul are capacitatea de a determina realul saa se sublimeze”; „poezia sa este, in cea mai mare parte, confesiv – reflexiva”; „imagistica sa se bazeaza pe un transfer intre eul poetic si lume”; „In mod aproape ireal, pentru o clipa de magie, poezia lui Nicolae Mihai aduce laolalta, in special prin intermediul sinesteziilor, fiinta umana si inversul ei, intr-un joic de lumini si umbre ce isi tatoneaza limitele”; „Fântânarul din stele e perfecta metafora a cautarului de basolut, singurul care are acces la tainele cazute prea ades in agonia uitarii. Astfel, confesiunea isi capaciteaza intelesurile in fireasca dorinta de a evita acele spatii cândva anatemizate, aflate suib „zavoare grele” si care „indeamna la nelinisti”. Doi poeti autentici, doi poeti care simt poezia cu toti porii, o creaza scriind-o cu sufletul si ne-o daruiesc cu generozitate. Si un grup de critici atenti profunzimi si nuante, care nu iarta imaginile nu indeajuns de implinite, dar care stiu, deopotriva, sa dea contur frumosului. Aceasta a fost seara de poezie de la Complexul Muzeal Judetean „Iulian Antonescu”. (Stefan OLTEANU)