Doua saptamâni am fost plecat in alta lume. Am revenit cu picioarele pe pamânt, m-am intors acasa. Pe unde am umbalt? Pai, pe la Paris, Bruxelles, Knoke – Heist si un orasel din Olanda, situat la granita cu Belgia. Entuziasmat si dezamagit, totodata. Entuziasmat ca am reusit sa vad si eu, inainte de a muri, Parisul sau Marea Nordului. Dezamagit ca nu a fost totul asa cum ma asteptam, cum auzisem sau citisem. Pentru ca, in ciuda faptului ca frantujii si belgienii sunt inaintea noastra cu câteva secole de civilizatie, au si ei problemele lor.
Parisul colorat!
Când am ajuns la Paris, i-am intrebat pe ai mei daca nu cumva am gresit avionul si am aterziat in…Congo! Intr-atât de multi negri am vazut in jurul nostru, incât aceasta a fost prima impresie! Peste tot, in metrou, pe strazi, in magazine. Am locuit intr-un hotel de doua stele din reteaua Ibis, care pare de cinci stele in comparatie cu cele existente la noi si care au tot doua. In fiecare zi schimbau asternuturile, ceea ce, la Saturn spre exemplu, nu era de conceput nici la mijlocul sejurului! Nu stiu când am sa pot vreodata sa trag valiza pe un trotuar din România, fara sa-mi sara rotile! La valiza, bineinteles! Infrastructura impecabila, marcaje stradale incredibile, respect si civilizatie. Trei zile am strabatut Parisul cu metroul, pentru a putea vizita o parte din obiectivele turistice pe care mi le propusesem, si nici nu se putea sa nu dam peste unul “d-a nostru’”, cu acordeonul de gât. Când a vazut pe un trening stema României, ne-a spus”De ce nu spuneti ca sunteti români? Ia zi ma un “Zi Vasile, zii!”. Ce sa mai spun când am dat ochii de Turnul Eiffel. Incredibil cât de multa lume se afla la picioarele acestei embleme a Parisului. Si, mai ales, câti bani scoate Primaria din vizitarea turnului. Am urcat pe scari pâna la primul etaj, pentru ca nu puteam s-o facem cu liftul, ca ne “lesina” buzunarul! Parisul vazut de sus era impresionant. Aveam la picioare unul din cele mai mari orase ale lumii. Am calatorit pe Sena, cu vaporasul, pentru a ajunge la Notre Dame. Poate singurul obiectiv turistic al acestei metropole europene unde nu trebuie sa platesti. Nu l-am gasit pe cocosat, dar am vazut maretia unbei catedrale impresionante care te uimeste prin tot ce vezi. Nu-ti ramâne decât sa aprinzi lumânari si sa te inchini. De la Notre Dame am vizitat Cartierul Latin. Latin, latin, dar pravaliile erau ale…turcilor sau arabilor! Verssailes-ul, apropo, la ce le-o fi trebuit regilor atâta teren, nu cred ca au avut timp sa se plimbe vreodata, si Moulin Rouge, m-au dat gata. Sau vizita la Luvru si gradinile Tuilleries, sau mersul pe jos, pe Champs Elysees, pâna la Arcul de Triumf. Priveam si nu scoteam niciun cuvânt. Parca nu aveam aer. Nu puteam trece prin Paris fara sa vizitam Disney Land-ul. La intrare, tot am facut o smecherie. Am gasit bilete mai ieftine cu 20 de euro, pe care le vindea o chinezoaica, si am facut o economie! In parcul de distractii am dat in mintea copiilor. M-am plimbat cu trenuletul, cu vaporul, m-am dat in trenul ala de credeam ca acolo imi gasesc sfârsitul, am vizitat casa bântuita de fantome, care mi s-au parut cam jalnice si deloc inspaimântatoare, nereusind sa-l sperie nici pe Cristian, nepotul meu!
W.C. pe peretii bisericii!
Nu credeam ca am sa traiesc s-o vad si pe asta. Din Paris, dupa patru zile de vizitat, am ajuns la Knoke Heiset, un fel de Saturn al Mangaliei, Knoke fiind orasul de resedinta al bogatasilor din Belgia. Este situat la Marea Nordului. In prima zi, marea era la o departare de vreun kilometru de tarm! Am parcurs pe jos aceasta distanta, era perioada mareei. Pot spune ca am mers pe fundul marii. Ce faleza, ce oras curat, cu strazi simetrice si cât de multa curatenie! Si inca ceva, in perioada martie – octombrie, accesul câinilor pe plaja era complet interzis! Darmite scaldatul! Nici pentru câini, dar nici pentru oanmeni. Knoke Heist este o statiune a celor care vor sa faca “winther surf”. Cine doreste sa faca plaja inchiriaza o cabina. Dar nu se prea vine pentru plaja la Knoke Heist, pentru ca aici vara cade intr-o…joi! Este orasul pensionarilor si a bogatanilor, ca si Knoke, de altfel, cu vile inconjurate cu verdeata si unde calca picior omenesc doar in week-end. In Konoke Heist am niste prieteni. Unul dintre ei este fostul fotbalist al FC Selena, Ovidiu Rotariu. Lucreaza de sapte ani in Knoke, de când Chivorchian l-a facut sa se lase de fotbal. I-a nascut sotia si ne-a invitat la botez, care trebuia onorat si de nasul sau, si el fost fotbalist lasat la vatra tot de acelasi personaj. Slujba religioasa a fost oficiata intr-o biserica din Bruxelles, de fapt un fel de “supermarket”! Nu glumesc deloc. In interior, românii au inchiriat un spatiu pentru a pune un altar cu fata la nord si a oficia slujbe religioase pentru românii din Belgia! La intrare, mizerie de nedescris, facuta de niste tineri care consumau bere, tolaniti pe scari. Cutiile, bineinteles ca le aruncau pe jos! Dar sa-mi imaginez vreodata ca iti poti face nevoile pe peretii bisericii, n-am crezut-o niciodata! Pe peretii acesteia era amenajat un pisoar pentru barbati! Incredibil!
România – Belgia 7 – 3 (3 – 0)!
Intru-n sat de lânga Knoke, care numai sat nu se poate numi, Westcapelle, exista o baza sportiva demna de o echipa de Liga a II-a, nu de Liga a VI-a, unde activeaza echipa locala! Terenuri de iarba, sintetice, sala de sport si instalatie de nocturna! Aici, in fiecare luni, se disputa o intâlnire traditionala intre românii care muncesc in aceasta zona a Belgiei si localnici. De aceasta data, echipa lui Ovidiu Rotariu s-a intarit si cu fostul component la nationalei de juniori, Codrin Mindirigiu, nasul “capitanului”. Românii i-au decimat pe belgieni, scorul fiind de 7 – 3, la români evoluând si fratele lui Codrin, pe post de…Matache! La sfârsitul meciului, “oaspetii” au vrut sa faca schimburi de…trico(nt)uri!
Cireasa de pe tort
Zborul la dus si la intors l-am facut cu Blue Aires. La dus a fost totul o.k., la intors…Nici daca zburam de la Bruxeleles la Beijing nu faceam mai mult ca pâna la Bucuresti! Imaginati-va cum se sa stai sapte ore in avion, fara sa ai voiue sa iesi din aeroport! Doua ore am intârziat la decolare, pentru un bec aprins tam-nesam la bordul avionului, prilej pentru vamesii belgieni sa ne mai descalte o data! Apoi, la Constanta, unde era programata o escala, am pierdut peste o ora, pentru ca sa ajungem la Bucuresti la ora 22, in loc de 18!
Dan MINDIRIGIU
