O mare sarbatoare a credinciosilor ortodocsi
Ziua Crucii

ziua-crucii.jpgPe 14 septembrie, Biserica a rânduit sarbatoarea Înaltarii Sfintei Cruci a Domnului Iisus Hristos, în amintirea zilei când a fost redescoperita, pe Golgota, de catre Sfintii Împarati Constantin si Elena. Acestia au gasit niste cruci si, nestiind care este Crucea Domnului, au atins, la îndemnul îngerului, crucile de trupul unei femei moarte. Atunci când a fost atinsă cu Sfânta Cruce, femeia a înviat. Crucea a fost înaltata pentru a fi vazuta de multime si de atunci, acest praznic a fost trecut între sarbatori. Credinciosii români au respectat sarbatoarea cu multa evlavie. Credinta lor este ca prin Cruce, Dumnezeu a orânduit lumea de la începuturi pâna la sfârsitul ei. Sfânta Cruce este semnul biruintei Mântuitorului Hristos, Cel Care, prin jertfa Sa, I-a mântuit pe oameni. Caci, prin rastignirea Sa pe Cruce, Domnul a zdrobit toate pacatele omenesti, chiar si pacatul stramosului nostru, Adam, care a pierdut raiul pentru neascultare. Dar calea catre mântuire trece în mod obligatoriu prin jertfa, asa cum Domnul a înviat abia dupa Patimi. Aceasta înseamna ca, după exemplul Domnului Hristos, crestinii au datoria sa nu se lase coplesiti de lacomie, mândrie, rautate sau invidie, ci sa lupte împotriva lor, straduindu-se sa devină iubitori, smeriti si iertatori. Prin jertfa pe Cruce, Duhul Sfânt coboara în lume. De aceea, slujbele sfinte încep si se încheie cu semnul Crucii, când ne rugam ne facem Cruce, preotii sfintesc apa prin cufundarea Crucii în ea si toate obiectele prin facerea semnului Crucii deasupra lor, caci asa Domnul Hristos este de fata si ne binecuvinteaza. Sfinţii au vazut în Cruce temelia lumii, legatura dintre pamânt si cer, începutul si sfârsitul acestei lumi. Au spus despre ea că are vârful înfipt în cer si radacina în iad. Însemnându-ne cu semnul Crucii, marturisim credinta în Sfânta Treime si primim binecuvântare. Nu este de mirare ca semnul Crucii e pavaza crestinului împotriva celor rai! De aceea, la începutul oricarei actiuni, sa cerem ajutorul Domnului Hristos, zicând: „Crucii Tale ne închinam, Hristoase, si sfântă Învierea Ta o laudăm si o marim!“. Multe dintre povestile bunicilor nostri dovedesc credinta lor nestramutata în puterea Crucii. Nu a întins necuratul pamântul în cele patru zari, în forma crucii, atunci, la începuturi? Nu te fereste semnul Crucii de cei rai? Ba tot în forma de cruce a ales Dumnezeu locul din trupul lui Adam de unde sa o faca pe Eva! Iar de Ziua Crucii intra gânganiile si serpii în pământ, caci începe toamna. Pe cer se vede Crucea Domnului Hristos, magarul poarta o cruce pe spate de când a intrat cu Domnul Iisus în Ierusalim, usturoiul are cruce, iar când cineva se sperie tare, instinctiv îsi face Cruce! Românii îsi pun cercevele la ferestre în forma de cruce, îsi strajuiesc mormintele celor dragi cu cruci, ridica troite la rascruci si la fântâni, toate ca sa fie apărate de rele. Astazi, de Ziua Crucii, e interzis sa mâncam fructe care au semnul crucii, cum ar fi strugurii si nucile.

Legenda Crucii

Cica înainte de a muri, Adam nu-si gasea linistea, ofta cu gândul la raiul din care fusese alungat. Ca sa-i îndulceasca suferinta, Set, fiul sau mai mic, s-a dus până la rai si a cerut îndurare pentru tatal sau. Îngerii nu l-au lasat sa intre, dar i-au dat o ramura de maslin. Ce mult s-a bucurat Adam! Din ramura, Eva si Set i-au făcut o cununa si cu ea l-au îngropat chiar pe Golgota. Dar din cununa îngropata a iesit un copac falnic, până la cer, cu trei ramuri mari, împletite de sapte ori. Din acel pom a fost taiata Crucea Mântuitorului, iar sângele Domnului, prelins din rani, a curs pâna în pamânt, pe crestetul lui Adam, apoi mai adânc, descuind portile iadului…(D.M.)

Adauga un comentariu

*