De ce n-am face si noi la fel?

O stire aparuta in cotidianul maghiar „Nepszabadsag“ pare, la prima vedere, o aberatie si un lucru iesit din comun. „Un barbat si o femeie de etnie roma, din Ungaria, au fost condamnati la 16 luni de închisoare pentru ca doi dintre copiii lor n-au mai vrut sa mearga la scoala!”. Publicatia a citat un responsabil cu protectia copiilor, care a declarat ca este fara precedent în Ungaria ca ambii parinti, care au sase copii, între care si un bebelus, sa primeasca în acelasi timp sentinte de condamnare la închisoare. Trei dintre copii mergeau în mod regulat la scoala, însa cei doi copii mai mari, care locuiau împreuna cu întreaga familie la marginea satului Sajokaza, în nord-estul Ungariei, renuntau pe drum sa se prezinte la cursuri. Cum stau lucrurile la noi? Nu punem in discutie etnia, ci faptul ca, român, tigan sau ungur, trebuie sa fii obligat sa-ti trimiti copiii la scoala. In România nu exista o asemenea lege si de aceea, intr-un metrou din Paris, o fata de vârsta scolii, venita din tara lui Traian, apela la mila publica. M-am uitat la ea si i-am aruncat, asa, printre dinti, „nici aici nu scap de voi?”, la care tânara, probabil una dintre viitoarele absentele din catalogul unei clase de elevi din România, mi-a replicat: „Ai venit in Franta si te dai vedeta?!”. Pe timpul lui Ceasca, era o lege care obliga parintii ca, in cazul in care copilul absenta opt ore de la clasa, sa plateasca o amenda destul de usturatoare. Din acest motiv, la vremea respectiva, nu se vorbea deloc de nescolarizati. Pentru ca nu erau, nu puteau fi. I se retinea omului din drepturile cuvenite de la CAP, sau din salariu. Astazi? Astazi, nici pentru ca zilnic, barurile si discotecile sunt pline de tineri de vârsta scolii, nu se ia nicio masura. Nescolarizatii de azi, analfabetii de mâine. Analfabeti, anaflabeti, dar cu Jeep-uri la scara si multi euro in conturi. Si, poate si cu functii, pentru ca, pentru a absolvi un liceu sau o facultate nu mai este nevoie, in zilele noastre, sa mergi la scoala. Este nevoie doar de euroi.
Dan MINDIRIGIU