Reflectiuni pe coclauri

Sub acest generic vom publica, saptamânal, cursivele realizate de profesorul Petru Botezatu, inspector scolar, pe teme de viata si de educatie. Primul cursiv din aceasta serie s-a intitulat „Tirnacopul si portofelul tatei”. Cel de-al doilea, pe care-l publicam astazi, are un titlu si mai scurt:

Zidul

Un tânar, „stresat” de povetile parintilor, a plecat in lume. Si tot umblând el asa, intr-o buna zi ajunge in fata unui zid. Socotind ca dincolo de el trebuie sa fie o lume mai buna, incepu sa-si bata capul cum sa-l treaca. A scormonit si a evaluat sfaturile parintesti, cunostintele din scoala si din cartile citite, experienta sa de viata, dar in zadar. Si cum statea asa, gândindu-se la ce sa faca, numia iata ca se trezi lânga el cu un batrân.
– Ziua buna, tinere, zise acesta cu o voce obosita. Ochii lui, insa, erau vioi si iscoditori.
– Sarut mâna, bunule, sua vorba surprinsa si, totodata bucuroasa, a eroului nostru.
– Dar ce faci pe aici, te vad cam abatut, il iscodi batrânul.
– Pai … si tânarul ii povbesti pe scurt necazul sau.
– Eu vin din cealalta parte a zidului, spuse sfatos batrânul si, fara sa mai astepte intrebarea baiatului, continua: Sa stii ca necazul tau si al altora ca tine nu e neputinta trecerii zidului, ci faptul ca nu stiti de care parte a lui va aflati.
Nici nu apuca tânarul nostru sa reflecteze la cele auzite si mosul disparu. Disparu la fel de miraculos cum aparuse. Uimirea flacaului nostru crescu si mai tare când se pomeni instantaneu de cealalta parte a zidului. Dupa câteva clipe, scuturându-si capul ca pentru alungarea zapacelii, porni hotarât si senin spre casa.
Petru BOTEZATU

Adauga un comentariu

*