I-am ciuruit!

Aceasta delicatesa lingvistica a fost rostita de domnul Basescu la adresa opozantului Mircea Geoana, pe care il considera inamic de moarte. Politica e un Austerlitz cu transee si gloante pentru acest personaj impulsiv, cu un comportament gregar, diabolic. Mi-e rusine, ca intelectual, sa fiu reprezentat de un astfel de Presedinte manipulator, suburban, pus continuu pe harta si scandal, gata sa loveasca din orice pozitie. In viziunea sa primitiva, capitalismul, cu toate defectele lui, e o haita de rechini care sfâsie România, iar el, Presedintele, ar fi omul cu harponul, lupul de mare, vânatorul singur impotriva tuturor fortelor raului din societate. Dumnealui si grupul care-l alimenteaza din umbra sunt binele suprem. Notiunile de bun simt si civilitate ii sunt categoric straine; in schimb, e un mare actor papusar, priceput ca nimeni altul sa induca stari emotionale unui popor de creduli; românii se dau in vânt dupa populisme, dau vrabia din mâna pe cioara de pe gard. Iata-l jurând pe Biblie, ca un fariseu, ca n-a lovit copilul acela cu pumnul, in plex sau in barbie, juramânt aparent corect, lasând totusi sa se inteleaga, in cazul ca s-ar dovedi autenticitatea inregistrarii, ca a lovit cu dosul palmei, enunt eliptic ce sugereaza ca n-a mintit, daca ar fi fost acuzat de asta. Siretenia prea putin observata de telespectatori in focul dezbaterii, convinsi deja de nevinovatia Presedintelui obtinuta printr-o campanie mediatica furibunda ca inregistrarea ar fi fost un fals pus la cale de un mogul; mogul demonizat cu cerbicie cu luni de zile inainte, tema predilecta a domnului Basescu, eficace la un popor care uraste bogatii din toti rarunchii. Ideea ca oamenii o duc greu nu se datoreaza incapacitatii guvernului Boc de a administra criza, ci numai si numai existentei mogulilor care sug sângele poporului, ar fi o alta idee draga domnului Presedinte, pusa in valoare la ultima confruntare dintre cei doi candidati, când i-a cerut socoteala lui Mircea Geoana ca i-a facut o vizita nocturna (stia asta de la servicii…) lui Sorin Ovidiu Vântu. Aaa, a fost la Vântu, a pus tara la cale, a vândut România bogatilor, asta a sugerat domnul Basescu, e dusmanul poporului, tradare… Uitati pe cine Nu trebuie sa alegeti! Apoi, cine striga cât il tine gura „jos comunismul” decât fostul secretar de stat in Ministerul Transporturilor, deci nomenclaturistul Traian Basescu? Tupeul e fara margini. Nu demonizeaza acest personaj Parlamentul numindu-l gasca toxica, fiindca nu-i face pe plac? Si românul prostit jubileaza, jos parlamentarii cu pensiile lor cu tot! Orcine are alta parere decât domnia sa, ii este dusman si trebuie pus la stâlpul infamiei. Omul asta nu accepta regulile elementare ale jocului democratic, nu accepta alta majoritate decât propria minoritate detinuta in parlament de partidul democrat liberal. Aceasta ca o oaste personala a condotierului pornit la lupta, fiindca Presedintele traieste continuu o stare belicoasa, ii indeplineste toate ordinele, am vazut asta in ultimele doua saptamâni de campanie când a lovit din toate pozitiile. Mie, unul, incepe sa-mi fie frica, si nu numai mie, sa vorbesc la telefon sau sa-mi exprim sincer dreptul la opinie ca-n vremea odiosului. „I-am ciuruit”, nu-i chiar o delicatesa lingvistica asa cum scriam in titlul comentariului, ci o stare de spirit indusa de un dusman de moarte ce trebuie lichidat pentru ca tu, Presedinte, sa supravietuiesti autodenumindu-te cu trufie unic salvator al natiei. Cum, adica, i-am ciuruit? România se afla pe buza prapastiei si personajul nostru trage cu mitraliera in competitorii politici? In cei ce i-au stat alaturi o vreme, la guvernare?
România bunului simt, al echilibrului in jocul democratic, al discursului civilizat si competent nu are inca sorti sa fiinteze; n-am ajuns inca la maturitatea necesara; asta si-a dorit electoratul imbatat de efluviile emotionale declansate abil de acest profesor de diversiune. Ajunsi la sapa de lemn, traitori in saracie, unii români si-au vândut votul pentru un blid de linte: vorbim despre primul instinct, românii au ajuns dependenti de foame si sete si sunt usor manipulabili; ba, as spune, s-a creat o dependenta de emotiile instinctive ale acestui personaj; asa ca bunul simt se amâna pentru inca cinci ani; nu suntem copti pentru valorile democratiei. Vom trai dupa cum am ales.

Ovidiu GENARU