Revolutia româna in ochii americanilor

În urma cu 20 de ani, România a fost ultima tara din blocul estic care si-a câstigat independenta. Spre deosebire de vecinii ei implicati în revolutiile din 1989 – Polonia, Ungaria, Germania de Est, fosta Cehoslovacie si Bulgaria – drumul României de la dictatura la democratie a fost sângeros. Notând ca orasul Timisoara marcheaza la 16 decembrie 20 de ani de la declansarea revolutiei care l-a rasturnat de la putere pe dictatorul Nicolae Ceausescu si cel mai opresiv regim din blocul comunist, cotidianul The Irish Times subliniaza într-un articol publicat în editia de ieri impresia unor români ca revolutia le-a fost furata.
Mândria se amesteca cu durerea la Timisoara si în tara, atunci când românii îsi amintesc cum le-a fost ”furata” revolutia de o ”cârdasie” de fosti comunisti, care au pus mâna pe putere si au zadarnicit eforturile de a investiga evenimentele sângeroase din decembrie 1989. Parea putin probabil ca valul de schimbari pasnice care au avut loc în Europa de Est, în toamna lui 1989, sa copleseasca monolitul încrâncenat al României lui Ceausescu. Conditiile de trai în aceasta tara erau probabil dintre cele mai rele din Europa si cea mai mare parte a celor 23 de milioane de locuitori erau obisnuiti cu întreruperea caldurii din case, a luminii, a apei calde, cu penuria de alimente si cu cautarea pe piata neagra de provizii pentru a suplimenta ratiile slabe oferite de autoritati. Ceausescu era însa adeptul înabusirii disidentei si era incapabil sa conduca economia. Pe fondul deteriorarii conditiilor de trai din România, Ceausescu a extins politia secreta, Securitatea, pentru a camufla arestarile, pâna când a ajuns sa foloseasca peste 10.000 de agenti si o retea de informatori estimata la 700.000 de persoane. Apartamentele si telefoanele erau ascultate în mod regulat, iar oamenii banuiti de loialitati dubioase erau îndepartati din locurile lor de munca, mutati fortat departe de casele lor si încarcerati. Ceausescu era deosebit de precaut cu minoritatea maghiara numeroasa din centrul si vestul României si exact aici protestatari furiosi au luat pozitie împotriva dictatorului. Pe 16 decembrie 1989, sute de maghiari din Timisoara s-au adunat în afara casei pastorului protestant Laszlo Tokes, care a primit ordinul de a parasi orasul si a se muta într-o comuna rurala îndepartata pentru faptul ca a criticat regimul Ceausescu. Demersul lor de a-l salva pe Tokes de evacuare s-a transformat rapid într-o manifestatie anti-Ceausescu de proportii, în conditiile în care mii de români s-au alaturat etnicilor maghiari pentru a protesta în oras, scandând sloganuri ce denuntau comunismul si cerând reforme democratice. „Nu ne-am revoltat pentru ca eram deosebit de curajosi”, îsi aminteste medicul din Timisoara Zoltan Balaton „Situatia era de asa natura încât fie o acceptam, în mod rusinos, si ramâneam sclavi, fie acceptam lupta”, mai spune el.
În noaptea de 16 decembrie, lupta a devenit violenta. Ceausescu a ordonat armatei si Securitatii sa îi zdrobeasca pe demonstranti, tot asa cum în trecut au avut efect brutal si asupra altor câteva rare ocazii de protest popular survenit în cursul celor 24 de ani cât s-a aflat la putere. Tancurile si soldatii au baricadat Timisoara, care a fost supusa legii martiale, în timp ce în interiorul orasului impasul dintre protestatari si fortele de securitate era punctat de spasme de violenta intensa, având în vedere ca armata si Securitatea au deschis focul asupra multimii neînarmate.
Zeci de persoane au fost ucise si alte sute au fost ranite, sângele lor stropind piata principala a orasului. Protestatarii au refuzat însa sa plece acasa, în timp ce muncitorii, legat de care autoritatile au sperat sa-i îndeparteze cu brutalitate pe demonstranti, au sfârsit prin a li se alatura, iar oroarea varsarii de sânge nu a facut decât sa întareasca sfidarea Timisoarei si hotarârea ei de a scapa de Ceausescu.
Scânteia Timisoarei a aprins proteste similare în întreaga tara iar când a ajuns la Bucuresti, pe 22 decembrie, Ceausescu si sotia sa Elena au fugit. Ei au fost prinsi si executati de Craciun, aminteste Irish Times.
„Fara oamenii din Timisoara evenimentele de acum 20 de ani nu ar fi fost posibile”, a declarat Tokes la o conferinta recenta privind revolutia: „Nu mai era cale de întoarcere. Trebuia sa raspundem la provocarea acelui regim ticalos”, a mai spus el.
Regimul a cazut dar el a fost înlocuit de ex-comunisti ale caror eforturi neîncetate de a bloca anchetele privind evenimentele din 1989 i-au determinat pe multi români sa creada ca revolutia populara care a început la Timisoara s-a transformat rapid într-un puci ucigas, releva Irish Times.
Postul de radio Voice of America /VOA/ a solicitat opinia fostului ambasador al SUA la Bucuresti, Jim Rosapepe, în prezent directorul unei companii de investitii activa în SUA si Europa, si a sotiei sale Sheilah Kast, fost jurnalist de televiziune care în prezent îsi are propria emisiune la Maryland Public Radio si este si producatorul unei emisiuni de stiri TV prin cablu. Împreuna, Kast si Rosapepe au scris o carte despre experientele lor în România: „Dracula is Dead: How Romanians Survived Communism, Ended It, and Emerged since 1989 as the New Italy”. „Scânteia a fost aprinsa la Timisoara, unde au avut loc demonstratii de proportii declansate de încercarea de a îngradi libertatea de exprimare a unui pastor protestant maghiar, dar s-a extins rapid în toaa taraa”, subliniaza si Rosapepe. „Pe 22 decembrie, la Bucuresti, presedintele român Nicolae Ceausescu a decis sa tina un discurs public pentru a-si demonstra puterea. Când multimea a scandat împotriva lui, el a decis sa fuga cu un elicopter. Serviciile secrete si armata au trecut de partea protestatarilor si trei zile mai târziu el era executat”, a amintit Rosapepe.
Sotia sa, Sheilah Kast, care a relatat despre colapsul comunismului atât de la Moscova cât si Tbilisi, l-a însotit pe sotul ei diplomat la post la Bucuresti, în perioada 1998-2001 „Nu m-am aflat în România ca jurnalista, astfel ca acest lucru mi-a permis sa am un rol mai personal, sa cunosc România si sa-mi fac prieteni si în general sa ma îndragostesc de aceasta tara – ceea ce am si facut”, spune ea.
Rosapepe s-a referit si la situatia actuala, apreciind ca o parte din dezamagirea privind progresul economic din Europa Centrala si de Est este legata de recesiunea mondiala: „Asteptarile erau foarte mari si oamenii sunt dezamagiti când are loc un declinn”, considera el, precizând: “Dar când însumezi talentul incredibil la limbi straine al românilor, educatia înalta pe care o au, capaciatile ingineresti extraordinar de bune si preturile relativ mici din tara, românii se afla într-o pozitie economica foarte puternica pentru urmatoarele decenii”, prezice Rosapepe.
Fostul diplomat american apreciaza ca România este una dintre tarile multiculturale de cel mai mare succes, atribuind acest lucru partial istoriei tarii ca parte a trei imperii – austro-ungar, rus si otoman. “Foarte putini oameni din America sunt constienti ca România are una dintre cele mai mari minoritati etnice din România – maghiarii – deoarece nu se ucid unii pe altii. Au dispute legate de învatamânt, placutele indicatoare ale localitatilor si locurile de munca, dar le abordeaza în mass-media, candidând la un post, sau prin dezbateri în parlamentt”, spune Rosapepe.
Cu toate acestea, situatia privind romii, sau tiganii, care reprezinta grupul minoritar cel mai sarac din Europa, este foarte diferita. În opinia lui Kast, exista o atitudine regretabila în rândul românilor în general fata de majoritatea romilor: “Ne-a frapat ca analogie cu ceea ce trebuie sa fi experimentat afro-americanii în delta fluviului Mississippi din sudul SUA, în anii 1920. Aceste probleme sunt abordate, dar au un drum lung de parcurs”, crede ea.
Kast a amintit ca raspunsul NATO la razboaiele etnice din fosta Iugoslavie i-a tulburat pe multi români de rând, mai ales în cursul bombardarii de catre Alianta a Serbiei, în 1999, pentru a-i proteja pe albanezii din Kosovo. Rosapepe a afirmat ca a citat adesea explicatia presedintelui Bill Clinton din acea perioada “Ceea ce s-a întâmplat în Iugoslavia nu este un precedent pentru ceea ce s-ar putea întâmpla în România, dar ceea ce s-a întâmplat în România, care este o tara democratica, a fost un precedent pentru ceea ce au dorit sârbii si pentru ceea ce am dorit de la sârbi”.
Referindu-se la politica româneasca de astazi – VOA amintind de decizia Curtii Constitutionale din România potrivit careia Traian Basescu a câstigat al doilea mandat de presedinte – Rosapepe crede ca acesta nu este cel mai important lucru. ”La 20 de ani de la caderea comunismului, exista alegeri virulent contestate privind politicianul care va conduce tara iar faptul ca exista probleme în alegeri sau ca sunt rezultate strânse înseamna ca au devenit remarcabil de normale într-o scurta perioada de timp”, considera fostul diplomat.