Sfântul Vasile cel Mare

S-a născut în Capadocia, în secolul al IV-lea după Hristos. A făcut studii strălucite de filosofie, matematică şi astronomie în Cezareea, Bizanţ şi în Atena. În Atena s-a împrietenit cu Sfântul Grigorie din Nazianz. Se spune că atunci când Sfântul s-a botezat, un fulger de foc s-a pogorât asupra apei şi din el a ţâşnit un porumbel care s-a scufundat în apă, tulburând-o, apoi s-a ridicat la cer. După un an de la Sfântul Botez s-a dus în Antiohia, unde Arhiepiscopul Meletie l-a hirotonit diacon, şi după o vreme s-a întors în Cezareea. Arhiepiscopului Leontie al Cezareei i s-a descoperit că Sfântul Vasile îl va urma la conducerea Bisericii şi l-a păstrat pe lângă sine. La moartea arhiepiscopului Leontie, Sfântul Vasile a fost ales să-l urmeze, dar s-a simţit nevrednic de această cinste şi a fugit. Din pricina noului arhiepiscop, Eusebiu, Sfântul Vasile şi prietenul său, Sfântul Grigorie, s-au retras împreună mulţi ani în pustia Pontului. Mai târziu Sfântul Vasile şi Sfântul Grigorie s-au reîntors în lume, să apere dreapta credinţă de erezii. Sfântul Vasile s-a întors la Cezareea, Sfântul Grigorie a plecat în Nazianz. După moartea arhiepiscopului Eusebiu, Sfântul Vasile a fost ales arhiepiscop. A dus o viaţă smerită, cu nevoinţă şi rugăciune, dedicându-se slujirii celor aflaţi în nevoi. Pentru predicile şi lucrările sale pline de înţelepciune este considerat unul dintre cei mai mari Părinţi ai Bisericii.