Iata cateva dintre momentele marcante de la turneele finale ale Cupei Mondiale.
1930: Premiera, 13 iulie. Francezul Lucien Laurent, cu un voleu cu dreptul, a inscris primul gol din istoria Cupei Mondiale, la meciul Franta – Mexic, scor 4-1. Dupa finala, pe stadionul Centenarului din Montevideo, capitanul nationalei Uruguayului, Jose Nasazzi, a ridicat deasupra capului primul trofeu al Cupei Mondiale.
1950: Stupefactie
Este o imagine fara sunet: aceea a stadionului Maracana stupefiat dupa infrangerea Braziliei in fata Uruguayului, scor 2-1, in finala. In Brazilia a fost atunci doliu national, neoficial. Oficialii au neglijat protocolul, iar Jules Rimet, presedinte-fondator al FIFA, a fost nevoit sa coboare pe teren pentru a-i inmana trofeul capitanului uruguayan Varela.
1958: Printul Pele
Lumea fotbalului a descoperit un copil extrem de talentat: Pele. Brazilianul, cel mai tanar campion mondial, la 17 ani, a marcat sase goluri, dintre care unul decisiv in sferturile de finala cu Tara Galilor, scor 1-0. O alta performanta notabila de la CM-1958 este cea a francezului Just Fontaine, care a marcat 13 goluri in doar sase meciuri si detine in continuare recordul de reusite la un turneu final al Cupei Mondiale.
1966: Gol sau nu?
Mingea a lovit bara si a ajuns la pamant. A depasit oare linia portii? Golul englezului Geoff Hurst, autorul unui mitic hattrick in finala, a fost validat, iar RFG a fost invinsa, cu scorul de 4-2 dupa prelungiri, de Anglia.
1970: Regele Pele
Imaginea cu Pele, cu pumnul drept ridicat in semn de victorie, inaltat de Jairzinho, purtatorul tricoului cu numarul 7, vazut din spate, a devenit emblematica. La fel si intervent ia salvatoare a portarului englez Gordon Banks in fata lui Pele. Finala a fost o apoteotica: Brazilia – Italia, scor 4-1. Sfertul de finala dintre RFG si Anglia, scor 3-2 dupa prelungiri, a intrat de asemenea in istorie, Franz Beckenbauer jucand cu bratul prins deoarece avea umarul luxat.
1974: Cruyff
Johan Cruyff, cel romantic, in fruntea marii generatii Ajax, a „survolat“ turneul si a provocat chiar un penalty pentru Olanda in primul minut al finalei, transformat de Neeskens. Insa Germania „Kaiser-ului“ Beckenbauer si a „Bombardierului“ Muller, autorul golului victoriei (2-1), a fost cea care a ridicat noul trofeu (vechiul trofeu apartinea Braziliei, care il castigase de trei ori).
1978: „Papelitos“ si o competitie sub semnul dictaturii militare. A plouat cu „papelitos“ (mici hartii) pe terenurile pe care s-a disputat aceasta Cupa Mondiala, castigata de Argentina, tara condusa atunci cu mana de fier de generalul Videla. Argentina s-a impus in finala datorita „Matadorului“ Mario Kempes, care a inscris de doua ori in poarta Olandei, scor 3-1, dupa prelungiri.
1982: Revenirea lui Rossi
Paolo Rossi a ajuns la Cupa Mondiala dupa doi ani de suspendare pentru coruptie. In a doua faza a competetiei, atacantul italian a reusit un hattrick impotriva Braziliei lui Socrates si Zico. Si a incheiat competetia ca golgheter, reusind sa inscrie cel de-al saselea gol chiar in finala cu RFG, scor 3-2. Republica Federala Germana eliminase Franta generatiei Platini, dupa un meci marcat de o agresiune a portarului german Schumacher asupra fundasului francez Battiston, evacuat cu targa. Un alt exemplu de antijoc de la turneu este „nonmeciul“ dintre RFG si Austria, scor 1-0, care a dus la eliminarea Algeriei.
1986: Mana lui Dumnezeu
Diego Maradona a facut in patru minute mitica aceasta Cupa Mondiala, in meciul cu Anglia din sferturile de finala, scor 2-1. Capitanul Argentinei a inscris mai intai cu „mana lui Dumnezeu“, iar apoi a marcat din nou, pornind cu mingea de la mijlocul terenului si trecand de cinci jucatori. In finala cu RFG, el a fost autorul unei pase decisive pentru Burruchaga.
1990: Camerun
Camerunul a facut senzatie inca de la primul meci, invingand, in noua oameni, campioana mondiala Argentina, cu scorul de 1-0. Lumea a savurat dansul lui Roger Milla la fiecare din cele patru goluri ale sale, dintre care unul impotriva Columbiei, dupa ce i-a furat mingea portarului Rene Huguita. Parcursul camerunezilor s-a incheiat in sferturile de finala, faza in care au fost invinsi de Anglia, scor 3-2 dupa prelungiri. O alta imagine memorabila de la CM-1990 a fost cea a lacrimilor lui Maradona cand RFG si-a luat revans a pentru 1986 datorita unui penalti controversat, transformat de Andreas Brehme in finala.
1994: Caderea lui Maradona
Multe imagini marcante la CM-1994. Maradona a revenit cu un gol superb impotriva Greciei (4-0) si si-a aratat satisfactia in fata camerelor de luat vederi. Dupa doar cateva zile, el urma sa fie exclus pentru dopaj. Argentina a fost eliminata in optimile de finala de Romania, datorita unui lob superb al lui Hagi (scor 3-2). Alt gol exceptional a venit dupa slalomul „maradonian“ al sauditului Saeed Owairan in meciul cu Belgia, scor 1-0. La capitolul insolit se poate incadra meciul Rusia – Camerun, scor 6-1, cu cinci goluri ale lui Salenko si unul al lui Milla (cel mai in varsta marcator, la 42 de ani).
1998: Zidane si doua lovituri cu capul Zinedine Zidane a inscris doua goluri cu capul din corner si a oferit Frantei primul titlu mondial (3-0 impotriva Braziliei). In semifinale, Lilian Thuram a marcat doua goluri, singurele in 142 de selectii. De asemenea, a devenit atunci celebru gestul lui Laurent Blanc de a-l saruta pe crestetul chel pe portarul Fabien Barthez. Iar mexicanul Cuauhtemoc Blanco a popularizat trucul care ii poarta numele.
2002: Ronaldo superstar
David Beckham si coafura sa au declansat o isterie in Asia, dar Ronaldo a fost omul turneului, autorul a opt goluri, dintre care doua ale Braziliei in finala cu Germania, scor 2-0. Cat despre Zidane, a ramas imaginea acestuia prabusit pe gazon, simbol al Frantei eliminate inca din prima faza. Arbitrajul din Coreea de Sud a fost criticat: italienii in optimi si spaniolii in sferturi s-au considerat nedreptatiti. Turcia pentru care a evoluat jucatorul chel Hasan Sas a terminat turneul pe un frumos loc 3.
2006: Zidane si o lovitura cu capul
Faimoasa lovitura cu capul in piept data de Zidane italianului Marco Materazzi. Rareori un gest a provocat atat de multe reactii. Dupa ce a reusit o capodopera impotriva Braziliei, in sferturile de finala, Zizou a deschis scorul in finala, din penalti. In minutul 110 el a fost insa eliminat. Fara capitanul sau, echipa Frantei a pierdut trofeul Cupei Mondiale la loviturile de departajare, in favoarea Italiei lui Fabio Cannavaro. Editia din 2006 a fost marcata si de golul lui Esteban Cambiasso, inscris de Argentina in poarta Serbiei, dupa 24 de pase consecutive ale argentinienilor, dar si de meciul Portugalia – Olanda, scor 1-0, din optimile de finala, la care arbitrul a acordat 16 cartonase galbene si 4 rosii.
