Anul 1840, respectiv data cand Victoria I a Regatului Unit s-a casatorit cu Albert of Saxe-Coburg, este considerat ca fiind momentul inaugural pentru rochia alba de mireasa. Cu ocazia nuntii, Victoria I s-a infatisat intr-o superba rochie alba, tinand un buchet din flori de portocal. Trena rochiei avea aproape 5 metri. Aceasta imagine a influentat alte mirese, alterochii cu trena, dand tonul pentru aceasta culoare, devenita dintr-o data culoarea nuntilor de elita. In scurt timp, o rochie de mireasa altfel colorata ar fi insemnat un fel decadere in rang. Dimpotriva, rochia alba, diafana, cu trena si voaluri, innobila din start orice cuplu. Motivele pentru care regina Victorie I si-a ales aceasta culoare sunt comentate diferit. Unii au remarcat faptul ca, in epocile vechi, pretul colorantilor de efect era ridicat, cele mai ieftine tesaturi fiind cele albe. Prin tinuta sa, regina a dorit sa atraga atentia asupra unei anumite austeritati a casei regale, cu efecte sociale convenabile. Altii apreciaza ca, dimpotriva, albul era foarte putin folosit vestimentar, datorita faptului ca se murdareste repede, se cunoaste orice pata. Practic, un obiect alb trebuie spalat frecvent sau inlocuit. Regina si-a permis luxul de a se prezenta in alb – culoarea cea mai pretentioasa, din toate cate existau. Persoane din anturajul reginei au vehiculat si ideea ca rochia a fost aleasa de specialistele inmoda ale vremii, astfel incat culoarea ei sa se asorteze cel mai bine cu colierul de perle al reginei si sa contrasteze cu bijuteriile pe care avea sa le poarte.
Putina istorie
Lasand insa la o parte aceste detalii de inalt rafinament regal sau princiar, istoria rochiei albe de mireasa ne poarta mult mai departe in timp. Istoricii pretind ca rochia alba de mireasa are o vechime de peste doua milenii, fara insa ca aceasta sa fi fost o moda. Filele ingalbenite ale istoriei vorbesc despre unele mirese din Egipt, care se prezentau la nunta in rochii sau saluri de culoare alba, suprapuse pe mai multe randuri. In Grecia Antica, albul era o culoare pentru hainele de sarbatoare, iar in Roma Antica miresele se impodobeau adesea cu o tesatura subtire, foarte fina, de culoare alba.O rochie alba era simbolul suprem transmis de mireasa zeului Hymen, zeul fertilitatii si al casatoriei. In acelasi timp, miresele elene purtau fata acoperita cu un voal, de obicei colorat, ce simboliza supunerea fata de viitorul sot. In ciuda traditiei recunoscute oficial, ce porneste din anul 1840, cand a devenit moda, istoria pomeneste de prima ceremonie regala in rochie alba inca de la sfarsitul secolului XV. Atunci, Anna de Bretania s-a casatorit cu regele Louis al XII-lea al Frantei purtand prima rochie alba, ca mireasa de rang regal. De asemenea, Margaret Tudor, fiica regelui Henry al VI-lea, a purtat, la casatorie, o rochie de damasc alb, tivita cu culoarea traditionala a familiilor regale – rosu-stacojiu. Cele doua exemple insa au ramas singulare, nu au fost urmate de altii, si, ca urmare, creatoarea „modei” ramane, totusi, regina Victoria I a Angliei.
Chiar si pentru rochia de mireasa exista un amurg al zeilor
Moda s-a dovedit foarte persistenta. Timp de peste o suta de ani, orice mireasa dorea sa respecte traditia rochiei albe, de la rangurile cele mai inalte, pana la treptele de jos ale clasei de mijloc. Dar, cum orice inceput are un sfarsit, insasi moda rochiei albe de mireasa a inceput sa se estompeze. Dupa cel de al Doilea Razboi Modial, miresele au inceput sa fie interesate de tesaturile noi, de culorile rafinate oferite de industria chimica si de variatiunile formelor si stilurilor oferite de o moda din ce in ce mai sofisticata. Trena a inceput sa dispara, rochia s-a scurtat – si se mai scurteaza inca – miresele moderne nu doresc sa se supuna canoanelor. Traim nu numai vremea rochiei nonconformiste, dar devenim nonconformisti din toate punctele de vedere. Nu doresc sa fiu malitios, daca as zice ca insasi miresele devin tot mai nonconformiste.
