V-am prezentat, cu ceva timp în urmă, un preot tanar care a lăsat ziaristica pentru a urma lui Dumnezeu. Preotul Daniel Marari, din comuna Plopana, satul Fundu Tutovei, este cunoscut ca fiind un preot cu adevărat special, unul cum rar ne este dat să vedem. Este tipul omului smerit dar foarte insistent atunci când vine vorba despre a face misiune pentru Biserica lui Hristos. În aprile 2009 a fost numit preot paroh pentru parohia Fundu Tutovei, unde în doar doi ani de zile a reușit, prin inteligența și tactul său pastoral, să construiască de la zero complexul Bisericesc Parohial din satul Fundu Tutovei, format din Biserica parohială cu hramurile „Izvorul Tămăduirii” şi „Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi”, altarul de vară zidit și pictat cu hramul „Sfinţii Ierarhi de la Roman”, troiţa din marmură de Ruschiţa închinată Eroilor Neamului Românesc, o fântână precum și un lumânărar. Un frumos complex eclezial construit într-un cătun cu oameni foarte săraci dar foarte cuminți, respectuoși și credincioși. Fundu Tutovei este un sat vechi de plugari. Unii dintre săteni practică şi în prezent cărăuşia, fierăria, dogăria sau vânătoarea. Alături de preoteasa Elena, a desfășurat diferite activități social filantropice pentru enoriașii parohiei și copiii acestora. Pe lângă partea socială s-a ocupat și de catehizarea pe categorii de vârste a membrilor comunității ortodoxe de aici. A fost vizitat în parohie de câteva ori chiar pe PS Părinte Dr. Ioachim Băcăuanul – Chiriarhul locului, iar la sfințirea bisericii ce a avut loc în octombrie 2011, chiar de hramul Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași, a primit pentru frumoasa și rodnica sa activitate pe tărâm duhovnicesc și edilitar rangul maxim, care se poate oferi unui preot de mir, acela de iconom-stavrofor. Ani la rând a primit din partea primăriei comunei Plopana, titlul de “Gospodar al satului ”.
-Ce este Liturghia? Ajută ea oamenilor?
– Sfânta Liturghie este slujba principală şi centrală a Bisericii Ortodoxe. Dumnezeiasca Liturghie este o slujbă euharistică. Este compusă din trei părți: Proscomidia– slujba de pregătire a Sfintelor Daruri, Liturghia catehumenilor, numită și Liturghia Cuvântului, în timpul căreia sunt prezentate și comentate fragmente din Sfânta Scriptură, urmată de Liturghia credincioșilor sau Liturghia euharistică, pe parcursul căreia Darurile de pâine și vin sunt aduse și sfințite. Biserica Ortodoxă ne învață că Darurile sfințite devin cu adevărat Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos. Ea ajută pentru că îl aduce pe Creator pe pământ pentru întreaga creatură, ca aceasta să se îndumnezeiască. Noi, adică comunitatea și eu, tot ce am avut nevoie pentru construcția bisericii am cerut în Liturghie. Când am început să slujesc deasupra fundației de beton nu am avut decât o icoană cu Maica Domnului. Nu au existat bani și obiecte religioase. Dumnzeu a trimis pe cutare, pe cutare și așa am reușit să definitivăm lucrările. Numai că cei prezenți în orice biserică trebuie să trăiască în mintea și inima lor ce se petrece acolo, la Liturghie. Să realizeze cât de mult ne iubește Sfânta Treime.
– Ce este sărăcia? Există în ea și o latură pozitivă?
– Ca fenomen social sărăcia constră în lipsa condițiilor minime pentru traiul uman. Ea se referă la inegalitatea socială, mai mult decît la absența unor bunuri materiale. Cel care suferă de acest lucru se numește sărac de către cei fin jurul său. El este cel care nu contează, care nu este băgat în seamă sau ascultat niciodată. Biserica se implică în ajutorarea acestor gen de oameni prin tot felul de programe sociale atât cât poate. Ea impune milostenia drept cale de ușurare a sărăciei. Cursul civilizației noastre poate fi stimulat de Hristos cel sărac prin iubirea de aproapele. Sărăcia, sub toate formele ei, poate fi soluționată numai prin deificarea sa, conform teologiei Sfinților Părinți ai Bisericii ortodoxe.
– Cum îl cunosc tinerii pe Dumnezeu?
– Tinerii, când încep să conștientizeze ce se întâmplă cu ei, nu „cred” în Dumnezeu, ci doar „presupun că El există”. De aceea tinerilor le trebuie explicat la ce ajută Dumnezeu și ce este El cu adevărat. Fiecare parohie trebuie să aibă un centru activ de cateheză unde peste săptâmână, preotul paroh și ceilalți slujitori să se preocupe de educarea tinerilor și a adulților. Vorbesc de o cateheză organizată. Asta ține însă de conțiința fiecăruia.
– Ati fost numit de către PC Protopop Constantin Tomozei responsabilul de cateheză pentru copiii și adulții Protoieriei Bacău. Ce înseamnă cateheză și ce programe de cateheză ale Patriarhiei Române se desfășoară în Arhiepiscopia Romanului și Bacăului?
– Cateheza se preocupă să evidenţieze semnificaţia pe care o are cuvântul lui Dumnezeu pentru fiecare om, pentru fiecare persoană concretă în vederea interpretării propriei vieţi în lumina Sfintei Scripturi şi a formării unei mentalităţi duhovniceşti. Oferă răspunsuri avizate în legătură directă cu problemele şi întrebările oamenilor. Dacă catehizații îşi aseamănă viaţa lor umană cu „viaţa în Hristos” și încep să să se comporte unitar în Biserică, atunci ei duc o viaţă duhovnicească, în societate, constelată de principiile creştine. Cateheza trebuie să fie capabilă să-i contureze creştinului un realist proiect de viaţă individuală, care va trebui realizat independent, într-o manieră originală, de către fiecare. În Arhiepiscopia noastră și în Protopopiatul Bacău sunt implicate multe parohii în programele de cateheză pentru copii și adulți ale Patriarhiei. Anul acesta s-a desfășurat la Protopopiat și apoi la Centrul Eparhial concursul Bucuria de a fi Creștin, unde au participat mulți copii. Apoi unii dintre ei ne-au reprezentat cu multă gingășie și demnitate la faza pe patriarhie. Cât privește adulții avem în derulare proiectul patriarhal Calea Mântuirii- un proiect format din 12 lecții de video-proiecție, în care cei prezenți în parohiile unde se desfășoară descoperă lucruri noi despre ceea ce înseamnă biserica ortodoxă și tainele ei. Deci Biserica e vie și dinamică.
– Cum vedeti societatea de mâine?
– O să vă răspund prin ceea ce zicea Giuseppe Faccin: Societatea va cunoaşte o profundă criză a calendarului şi a ritmurilor de viaţă tradiţionale din societate. O societate alunecată pe panta „propăşirii” economice nu mai reuşeşte să aibă un calendar al zilelor de sărbătoare şi al zilelor de lucru, al nopţii şi al zilei. Locul actualului calendar va fi luat de un altul, omogenizat, care nu va mai cunoaşte nici un ritm, în care localurile vor fi deschise 24 de ore din 24 şi în care în sărbătoare se va munci iar unele zile de muncă vor fi declarate în mod arbitrar „sărbători” subiective, pentru odihna proprie şi a familiei (ex.: muncă Duminica şi odihnă Luni). În lumea de mâine vor exista deci calendare legate în mod direct de propriile subiectivităţi şi de propriul ritm de viaţă individual. Un profesor al meu din Facultate ne spunea la cursuri ca un fenomen foarte periculos este izolarea în reţea sau „solitudinea, în contact” cu alţii. În contact cu ceilalţi, omul de mâine se va izola prin tehnica ce o foloseşte. Tot mai mult înaintăm spre o societate în care persoanele interacţionează între ele graţie tehnicii moderne (graţie telefoniei mobile, a faxului, a internetului, a reţelei de televiziune prin cablu etc.); o întreagă serie de instrumente inter-conexionează în reţea persoanele cele mai diferite. Din punct de vedere informatic vom fi tot mai apropiaţi, având şansa unei comunicări tot mai facile însă conţinutul acestei comunicări poate să fie tot mai puţin orientat spre comuniune. În acest context, omul se va simţi tot mai singur şi mai izolat. Adeseori tinerii îşi creează o falsă identitate pe reţelele face-book, pe care o folosesc pentru întâlniri în spaţiul virtual. Ei se ascund apoi în spatele acestei identităţi false, uitând că aceasta nu are consistenţă. Apoi tot ei vor suferi trauma deziluziei, când la întâlnirea reală cu interlocutorul digital nu vor găsi ceea ce s-au aşteptat. Au construit în neant relaţii clădite pe personalităţi inexistente. Şi-au făcut un reflex perpetuu din minciună, căci a te declara altceva decât eşti este o minciună. Sunt sigur că Biserica prin slujitorii săi îi cheamă pe toți oamenii la o inter-relaţionare reală, făcută „în numele Domnului”, având motivaţie creştină, cu scopul consolidării puterii lor de a iubi şi a creşte duhovniceşte, urmărind şi imunizarea lor în faţa pericolelor care-i pasc pe cei hipnotizaţi prea mult de internet: depresie, izolare socială, inadaptare, tulburare psihică etc. Să descoperim ce mare și bun Dumnezeu avem!
