Încrâncenarea asta fără precedent între cele două palate, face foarte mult rău societăţii româneşti. Este una menită să macine statul român, să-l slăbească pentru că-şi epuizează toate energiile într-o luptă absurdă, lipsită de beneficii, la care românii sunt nevoiţi să asiste neputincioşi. Ei aşteapă schimbări radicale în urma votului exprimat. Aşteapă luarea unor masuri energice pentru redresarea economică, prin stimularea mediului de afaceri. Dar noi asistăm zilnic la o luptă care ni se pare oarbă, dar plină de interese pentru ei. Asistăm la o luptă între cine trebuie să plece, şi cine a venit, ca expresie a voinţei populare. O luptă între nou şi vechi, unde cei din urmă aşa cum şi istoria consemnează, au încercat şi încearcă să tragă frâna într-un gest înconştient cu scopul de a lăsa urme în deşertul ce va rămâne după plecare. Nimeni nu şi-a închipuit că prin decalarea cu un an, a alegerilor parlamentare, de cele prezidenţiale poate să aducă un război între cele două palate. Cine a putut să creadă că românii îşi pot alege vreodată un preşedinte inconştient şi iresponsabil, unul incult şi nepriceput, care să nu poată înţelege sensul unui articol din codul penal sau unul din constituţie? Cine şi-a închipuit că un preşedinte nu înţelege sensul noţiunii de mediator între puterile statului, sau că el trebuie să se situieze în afara jocurilor politice? Iată de ce este necesar ca aceste articole din constituţie trebuie să aibă un corespondent în codul penal, pentru că aşa este prevăzut peste tot în lumea civilizată, unde tot spunem că ne este locul, că nimeni nu-i mai presus de lege. De ce preşedintele să nu răspundă ca orice cetăţean în faţa unui complet de judecată pentru nerespectarea legii ? Şi ca orice funcţionar al statului să fie demis printr-o hotărâre judecătorească dacă a încălcat legea. Nimeni nu este absolvit de răspundere pentru necunoaşterea legii. Faptul că iese în faţa naţiunii, punându-şi cenuşă în cap, lovindu-se, biciuindu-se precum sado-masochiştii, recunoscând că nu a înţeles un articol din codul penal, nu-l poate absolvi de răspunderea pe care o au şi ceilalţi cetăţeni. Pe mine unul nu m-a convins. Şi vorba aceea, ,,Prostul nu-i prost destul, vrea să fie şi credul”. Supterfugiile cu votul parlamentului şi cu hotărârea Curţii Constituţionale, pe care Domnia Sa poate să şi-o aleagă după cum s-a demonstrat, este un mod clar de a eluda legea, care trebuie să fie egală pentru toţi. Uniunea Europeană în care unii şi acuma mai cred, nu a făcut şi nu face nimic în interesul cetăţeanului de rând, în apărarea intereselor lui. Dimpotrivă i-a protejat şi îi ocroteşte pe cei cu care ei negociază interesele României. Şi acest lucru s-a văzul la referedumul de suspendare din vara anului 2012. Cum să te baţi pentru interesele românilor când tu ca preşedinte al lor, ai rămas în funcţie depinzând de mai marii Consiliului Europei. Drama acestui popor este că şi intrarea noastră în UE din păcate este legată de acest nume urât şi ca pronunţie. Cu această carte de vizită am intrat în UE. Nu ştiu ce le spune străinilor acest nume, dar românilor, fără îndoială, simpla pronunţare îi fac pe unii să ducă mâna la nas, iar pe alţii la frunte pentru alinarea durerilor de cap. Comportamentul lui primitiv printr-o asociere cu numele, te duce cu gândul la o construcţie umană hidoasă ale căror intestine se exprimă adesea din păcate în public. Parcă totul vine de acolo şi nu o dată ieşirile lui au lăsat greaţă. Nu a fost nimic paradoxal în aceşti zece ani pentru că toţi, fără menejamente, am simţit această duhoare. Oare ăsta să fie gradul de cultură al acestui popor, de vreme ce ne-am ales un personaj de o asemenea factură? De vreme ce un Liiceanu, Pleşu, Dinescu în primul mandat şi alţi lingăi precum Patapievici s-au complăcut în preajma acestui individ. Oare ce valenţe intelectuale au descoperit ei, la acest personaj grobian. În preajma unui asemenea personaj, nu au loc decât fripturiştii, cei lipsiţi de caracter, oameni care-i seamănă. Luaţi-i şi cântăriţi-i pe cei din jurul lui, de la consilierii prezidenţiali, şefi de servicii speciale şi parchete. Toţi o apă şi-un pământ, răsplătiţi cu funcţii şi grade pentru servilismul lor şi nu pentru competenţele profesionale. Nu i-au recomandat performanţele obţinute la locul de muncă. Ce general de la STS a mai obţinut patru stele într-un timp atât de scurt? Pentru patru stele trebuia să conducă o armată, nu un serviciu. Ca de altfel şi la SRI ori la SIE. Asta este radiografia sistemului învechit care trebuie să plece şi încearcă acum să lase urme trăgând de frână.
Col. Nour Constantin
