Duminica, 2 februarie APM Bacău a sărbătorit Ziua Mondială a Zonelor Umede, stabilită prin Convenţia semnată la Ramsar în Iran în anul 1971, document ratificat de România prin Legea 5/1991. Obiectivul declarat al Convenţiei este acela de conservare a zonelor umede care servesc ca habitat al florei şi faunei acvatice şi pentru că acestea constituie resurse importante de valoare economică, naturală, ştiinţifică şi recreativă, a căror pierdere ar fi ireparabil.
Tema sub care se organizează în acest an activităţile dedicate acestei zile este: Zonele Umede şi Agricultura, cu sloganul: Parteneri în dezvoltare. Tema se înscrie în contextul Anului Internaţional al Agriculturii în Ferme de Familie. Obiectivele cheie al temei anului 2014: evidenţierea interdependenţei intrinsece dintre agricultură, apă şi zonele umede şi încurajarea utilizării de practici agricole durabile pentru protejarea acestor zone. Zonele umede au fost folosite de milenii pentru agricultură: lunci şi zone costiere, fiind privite adesea ca o barieră în dezvoltarea agriculturii. În unele regiuni ale lumii cca. 50% din turbării, mlaştini, zone riverane, lacuri litorale şi zone tampon s-au pierdut prin drenare şi transformare în terenuri agricole. 2,5 miliarde de oameni din zona rurală sunt dependenţi direct de agricultură, exploatare păduri, pescuit sau vânătoare. În perioada 03 – 14 februarie 2014 APM Bacău va desfăşura în unităţile şcolare din municipiul Bacău o campanie de informare dedicată zonelor umede, după cum urmează: o serie de seminarii în care vor fi prezentate materiale informaţionale şi vor fi dezbătute aspecte referitoare la zonele umede din judeţ; Activitatea: „Micii arhitecţii”, care presupune proiectarea unei localităţi în perimetrul adiacent unei zone umede. Până la sfârşitul anului 2013 pe lista Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii şi a Resurselor Naturale au fost înscrise 2177 situri Ramsar din 168 ţări. Zonele umede reprezintă mediul propice de supravieţuire şi dezvoltare, pentru numeroase specii de plante, păsări şi animale care găsesc numai în astfel de locuri condiţii optime. Cele mai mari suprafeţe de zone umede naturale sunt cursurile de apă şi lacurile, acestea fiind adevărate coridoare ecologice care asigură deplasarea, reproducerea şi refugiul pentru speciile sălbatice terestre şi acvatice. România este o ţară cu o diversitate biologică ridicată, exprimată atât la nivel de ecosisteme, cât şi la nivel de specii. Ecosistemele naturale şi seminaturale din România reprezintă aproximativ 47% din suprafaţa tării. Au fost identificate şi desemnate 148 de arii de protecţie specială avifaunistică, reprezentate majoritar de zone umede. Din acestea, 19 sunt înscrise pe Lista Ramsar: Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, Insula Mică a Brăilei, Parcul Natural Porţile de Fier, Parcul Natural Comana, Lunca Mureşului, Tinovul Poiana Stampei, Complexul Piscicol Dumbrăviţa, Lacul Techirghiol, Lacul Bistreţ, Confluenţa Olt – Dunăre, Lacul Iezer Călăraşi, Balta Suhaia, Lacul Blahniţa, Braţul Borcea, Dunărea – sectorul Calafat-Ciuperceni, Canaralele de la Hârşova, Ostroavele Dunării Bugiac-Iortomac, Dunărea Veche – Braţul Măcin şi Confluenţa Jiu – Dunăre (ultimele 7 zone umede fiind înregistrate în anul 2013). Judeţul Bacău are o reţea hidrografică bine dezvoltată, fiind reprezentată de râurile Siret, Bistriţa, Trotuş şi afluenţii acestora. Lacurile din judeţul Bacău au luat naştere ca urmare a amenajărilor antropice: Poiana Uzului, Belci, Bereşti, Răcăciuni, Galbeni, Bacău, Lilieci, Gârleni şi Racova. O mare parte din ariile naturale protejate din judeţul Bacău prezintă în componenţa lor zone umede, având un regim special de ocrotire şi conservare. Toate adăpostesc specii de floră şi faună protejate şi deţin un rol foarte important în cadrul culoarului de migraţie est – european
DIRECTOR EXECUTIV, Corina Neli PRICOPE
