Intr-o pasnica zi de Craciun, doua pensionare de la mine din cartier faceau schimb de uraturi. Negocierea avea loc in plina strada si colora aerul cenusiu dintre blocurile mahalalei muncitoresti. „Da’-i decent, tu, nu-i cu de-alea, stii tu, porcarii! Ca eu nu vreau sa ma fac de ras!”. „Se poate, draga?! Il stiu de la o doamna care a fost secretara unui director. Da’ al tau, cum e?”.
„E frumos si e modern, l-am gasit la cineva care l-a primit de la un nepot care stie la calculator.” „Atunci e bine!”. La ce le-o fi trebuit celor doua bunicute uraturile nu stiu. Regret amarnic ca nu m-am bagat si eu in vorba, poate aflam niste texte „beton” de spus la usa gospodarului de bloc in noaptea cea mare dintre ani.
Ce-i drept, eu nu prea stiu urari cuminti, la tata in sat de unde le-am invatat, oamenii sunt slobozi la minte si la gura si le zic pe sleau, mai ales dupa ce-si ung gatlejul cu vreo cateva pahare de vin. Acolo si in vreo cateva sate din Ardeal am intalnit acel amestec fabulos dintre sacralitatea ritualului ce meneste sporul si desantata eliberare de tabuuri.
„Matusica, matusica/ Ai o fata frumusica/ Daca-ai da-o dupa mine/ Tare ti-as mai tine-o bine/ Cu malai si cu curechi/ Cu maciuci dupa urechi” – asa tunau flacaii la casele fetelor de maritat. Da’ cum, Doamne iarta, sa te duci cu asa repertoriu la usa din metal cu vizor paronamic a vreunei domnisorici cu cercel in buric? Pai, in primul rand, iti sparge ma-sa capul, c-ai facut-o matusa, iar ea e ditamai doamna. Cat despre tratamentul promis in regim conjugal, ce sa mai vorbim? Zau ca e riscant!
Serios vorbind, mi se pare ca ne-am pierdut acel umor sanatos, acea vindecatoare capacitate de a rade de noi si de ceilalti sincer, fara rautate, ne lipseste puterea de a suporta ironia dura, taraneasca, dar atat de adevarata.
Ne-am „domnit”, dar suntem niste domni care hahaie la Vacanta Mare cand aud aluzii porcoase de doi lei. In acelasi timp, mimam o pudibonderie cretina atunci cand auzim expresiile fruste ale unui folclor si el tot mai pervertit.
„Pe la usi, pe dupa casa/ Nu fi gazda puchinoasa/ Da’ la anul tot voioasa/ La ureche clopotei/ La picioare zurgalai/ Opriti plugul, mai flacai!/ Haaaaaaaaai, haaaaaai!”. La Multi Ani!
Nelu BROSTEANU
