Trei calugari de la schitul Sihastria care ar fi sustinut ca merita sa ocupe locul parintelui Cleopa au avut parte de intamplari tragice: unul a murit iar doi au innebunit.
Ca o viata de om, s-au scurs opt ani de cand parintele duhovnicesc si „apostolul romanilor”, cum a fost numit de cei care l-au cunoscut, Ilie Cleopa a adormit, dar Manastirea Sihastria, unde si-a petrecut cea mai importanta parte a vietii, nu-l poate uita. Cum nu-l pot uita nici miile de credinciosi care, cu fiecare ocazie, vin in pelerinaj in locurile unde se plimba odata parintele Cleopa.
Credinciosi din Grecia, Serbia, Franta, Ungaria si mai ales din Romania, vin sa viziteze si sa se roage in acele locuri sfinte, la chilia si mormantul Prea Cuviosiei sale. Ne dorea tuturor „sa fim mancati de Rai”. Acolo, in Rai, a gasit cu siguranta, mila lui Dumnezeu si ne ajuta pe noi, cei pacatosi, cu rugaciunile sale, pentru a birui ispitele acestui veac si a ne intalni acolo sus, in ceruri, sa-l auzim din nou spunandu-ne „Manca-v-ar Raiul!”
Manastirea Sihastria pare pustie fara parintele Cleopa. Umbra lui dainuie insa peste tot. Am avut privilegiul sa fac un interviu cu Prea Sfintia Sa, cu vreo doi ani inainte de „adormire”. Era slabit si bolnav. Am participat la inmormantarea din decembrie 1998, scriind un reportaj. Am revenit de mai multe ori la Sihastria, ultima data acum, in ianuarie 2006.
Am regasit aceeasi manastire. ~n fosta chilie a parintelui Cleopa, transformata in muzeu, intra zilnic zeci de credinciosi. Toata lumea se descalta, in semn de respect. Alaturi, in aceeasi cladire, se afla chilia noului „parinte Cleopa”, unul dintre cei mai vechi tarcovnici din Manastire, Nifon, care a preluat misiunea Dumnezeiasca a „duhovnicului romanilor”.
Dupa „adormirea” parintelui Cleopa, multi dintre „copiii” sai au iesit in fata, declarand ca ei sunt cei care ar trebui sa-i ia locul. Trufie? Pacat? Mare pacat. Am incercat sa aflam ce fac acestia.
„Acei copii ai sai, care de fapt, au crezut ca, daca s-au aflat, din cand in cand, in preajma parintelui inainte de a-si da sfarsitul, s-au imbolnavit ulterior. La minte. Unul a murit dupa sase luni, suferind cu capul.
Altor doi le-a luat Dumnezeu mintile, sunt putin „plecati” din asta lume. Se mai afla inca in Manastire. Niciunul n-a inteles ca nu trebuie sa iesi in lume cu astfel de lucruri, sa afirmi ca ai fost in umbra parintelui Cleopa. Nu cu astfel de lucruri ajungi ca el. Au urmarit doar sa-si faca imagine. N-au inteles ca pentru a ajunge ca el trebuie sa fi suportat tot ceea ce a indurat el de-a lungul anilor. Au spus ca au stat langa parinte cand a murit”, spune cu piosenie parintele Nifon. La fel ca parintele Cleopa, in predicile sale foloseste aceleasi cuvinte, „Da, mama”. A mostenit harul lui in predicile pe care le tine.
La cateva vorbe, aminteste ceva despre mentorul sau, pe care-l regreta, ca de altfel toti credinciosii care se opresc in chilia sa, pentru a-i cere binecuvantarea. Parintele Cleopa, pana a ajunge staretul Manastirii Sihastria a fost cioban. A urat averile si a fugit de bogatie. „Eu n-am fost boier la viata mea, eu am fost cioban, am trait la oi atatia ani.
Si eu, daca nu sunt un om carturar, am spus cat mi-a ajutat Dumnezeu si am citit mergand cu oile pe munte, ca eu am fost cioban aici la oile manastirii, pana ce m-au pus staret. Am pazit oile manastirii si sa nu va asteptati sa va lovesc in gandire cu nimic, pentru ca eu am invatat sa pasc oile, sunt calificat sa fac branza, toate ale ciobanului”.
Parintele Cleopa a adormit. „Cand vor lipsi pastorii, se vor aduna lupii”, spunea Sfantul Ioan Gura de Aur. Si cata dreptate a avut. Mai ales in acest veac, intr-o lume aflata la rascruce, meschina, pusa pe captuiala, axata pe partea materiala si unde, cu greu, isi face loc un pic de spiritualitate. Acel loc il regasesti, in orice zi din an, la manastirea Sihastria. ~n chilia unde, odinioara, parintele Cleopa ne dadea sfaturi. Acum, acolo se afla acum un alt duhovnic. Nu are pretentia sa fie un al doilea Cleopa.
„N-am indurat atat de multe ca el. Dar respectul si faptul ca , de cate ori ii spun numele ma infior, ca oamenii se indreapta cu incredere spre chilia din dealul manastirii, ma fac sa ma simt si eu, mai aproape de Dumnezeu, spune parintele Nifon. Sa fim cat mai aproape de sufletul omului”, asta ne indemna marele duhovnic. Lume multa, pelerinaj la mormant si chilie. Lipseste el, parintele Cleopa. Duhul sau este prezent insa peste tot si-l asteptam sa vina parca, de undeva, si sa ne spuna cu dragostea de care numai el era in stare: „Manca-v-ar Raiul!” Ne va manca vreodata, la cat de pacatosi suntem?
Dan MINDIRIGIU
nu va mai ies banisori si va jeluiti,dracilor !
acuma vreti sa ma faceti sfant,sa le luati saracilor panea de la gura!