470 jocuri in Divizia A, fiind intrecut doar de Stefanescu, Florea Ispir si Loti Boloni. Locul al treilea, dupa Silviu Lung si Andrei Speriatu, in privinta numarului de jocuri in care a evoluat un portar. 19 ani a activat ca fotbalist. Daca mai juca un tur si cateva meciuri, batea toate recordurile. Acesta este Costel Campeanu, o legenda a fotbalului.
Se poate considera un om ajuns. „Dupa 16 ani am revenit la Bacau, orasul in care m-am nascut si format ca fotbalist. Am facut-o diun suflet. Am ales o echipa mica, eu n-am fost ca altii, sa aiba spate. Cu toate acestea, lumea fotbalului a fost prost informata. N-am debutat ca antrenor la AEROSTAR.
Timp de trei ani, de fapt ultimii din viata mea de jucator, am fost si antrenor secund la Gloria Bistrita”, spune Costel Campeanu. A insemnat aceasta echipa ceva pentru jucatorul si omul Campeanu? „Multe. Desi unii au tinut cu totdinadinsul sa asocieze numele meu cu unele partide strategice. S-a scris mult despre aceste lucruri.
Multe neadevaruri, aparute in presa, nedeclarate de mine. Imi cer scuze, dar asa sunt unii ziaristi”, vine replica lui Burebista. Chiar, de unde aceasta porecla? „Tot presa a scornit-o. Am jucat si multa vreme in Divizia A. Probabil ca, la un moment dat eram cel mai vechi jucator”, explica fostul portar al Bacaului, cel care a debutat la aceasta echipa pe vremea cand antrenor era Nicolae Vatafu.
A jucat apoi trei ani si jumatate la Dinamo, 12 ani la Ceahlaul, National si Gloria Bistrita. Cei mai multi la Bistrita, cinci ani. In total, 19 ani.
„Am jucat si la retrogradare, si la titlu si la cupa. Am urat cel mai mult retrogradarea. Imi amintesc de noptile nedormite cu nea Macea (Nedelcu, n. n), Dumnezeu sa-l odihneasca. Eram imprumutat la Piatra Neamt. Am salvat atunci Ceahlaul, iar apoi am jucat cu Juventus. Dar n-am retrogradat niciodata”. Si cum ai ajuns sa joci la titlu sau Cupa Romaniei? „Am fost luat la Dinamo. Jucasem un meci la Bacau si aparasem senzational. Eram copil.
Dupa meci a venit Vasile Soiman in cabina si mi-a spus ca ma asteapta Mircea Lucescu afara. Vezi ca te ia la Dinamo, mi-a zis Vasile. Nea Mircea Lucescu mi-a spus sa-mi vad de treaba ca de la sfarsitul campionatului voi juca la Dinamo. Am plecat, m-am luptat cu Bogdan Stelea. Eram ca doi tauri amandoi”.
A avut multe satisfactii. A ajuns cu Dinamo in semifinalele Cupei Cupelor, cu Anderlecht, dar si multe necazuri. Cele mai multe legate de renumele capatat de Gloria Bistrita. „Le-am explicat tuturor despre acele reciprocitati, de aceea nici nu vreau sa mai spun nimic. Cine a inteles bine, cine nu, nu. La Bistrita ne-am salvat de cinci ori de la retrogradare. Am luptat pana in ultima etapa”.
A avut multi anmtrenori. Cel mai bun, Mircea Lucescu, dar si Remus Vlad, Viorel Hizo, Gigi Multescu, Ion Marin, Florin Cheran, Costel Carstea sau Mircea Nedelcu. „Portarii pot deveni antrenori foarte buni, vad jocul. Viorel Hizo, Victor Rosca, Razvan Lucescu, Zoltan Ritli sau Walter Zenga si Dino Zoff sunt exemple nu se poate mai bune.
„Repet, eu am fost antrenor secund trei ani la Bistrita. De pe mana mea au iesit Lucian Sanmartean sau Vasilache. Asa ca la AEROSTAR ma perfectionez. Multi m-au considerat mana dreapta a lui Jean Padureanu. Atunci de ce sunt antrenor la AEROSTAR Bacau si nu la Bistrita?”.
A fost sef de promotie la Scoala de antrenori cu Olaroiu. Acesta a avut mai mult noroc. „La AEROSTAR am avut un tur plin de satisfactii, am debutat bine, ne-am impiedicat cateva etape iar in final ne-am revenit si am ajuns pe locul al treilea! O sa ne fie greu in retur, i-am pierdut pe Costel Pantelimon si Gabi Petrea, poate si pe Dediu. Acesta e paradoxul, fostul portar Campeanu nu are portar la echipa!”
Nu s-a gandit sa revina pe gazon. Are totusi un regret. Nu l-a declarat, dar se simte din felul cum vorbeste. Dupa cinci ani petrecuti la Bistrita, s-a despartit de echipa lui „Nea Jean” fara nici o floare. Se considera un om realizat. Are o sotie si doi copii frumosi, si-a ridicat o casa in care n-a uitat sa-si amenajeze un colt al amintirilor.
Dan MINDIRIGIU
