Ca multi romani, am avut iluzii. Acum ceva timp a inceput sa-si faca loc in mintea mea gandul sa incerc o afacere. Zis si facut. Primul pas, evident- infiintarea unei societati. Alergatura de rigoare la notar, Finante, Registrul Comertului, maldare de hartii, declaratii de comodat si alte minunatii. Ei, asa-i la inceput, mi-am zis. Greu.
In sfarsit, vad si statutul meu in actele firmei- administrator. Frumos poate pentru psihicul meu ca buzunarul tot gol era.
Pasul doi- mintea la contributie si s-o facem sa mearga. Alte drumuri la banci si ….m-am trezit brusc din euforie. Avem ordonante de urgenta care, chipurile, sprijina intreprinzatorii. Numai ca, in textul de lege e un paragraf miiic (dar care este, dupa exprimarea unui “politician†cu “drag†de limba romana) care stipuleaza ca prevederile legii se aplica cu respectarea normelor interne ale bancilor. Pentru cineva la inceput, sansele sunt zero.
Practic, ordonantele respective nu au nici o aplicabilitate in domeniul bancar. Stat in stat. Pas de te mai intelege cu bancherii. Au trecut sase luni, a venit inchiderea de an financiar si ..gramada de adrese primite acasa. De la Finante, de la Registrul Comertului (cred ca Politia mai lipsea). Somata sa depun bilant, declaratii de venit, declaratia 100, si 010, sa nu uit de 101. Altfel, bau-baul intreprinzatorilor- amenzi pentru evaziune fiscala (de zeci de milioane!!). Marturisesc, in primul moment am fost socata.
N-am avut nici un fel de activitate, nici angajati, inregistrari contabile- ioc dar eram candidata la evaziune fiscala! In sfarsit, daca-i lege- cu placere, si din nou drumuri. Dupa vreo saptamana de alergatura, nauca, depun ultima hartie. Taxa -100 000 de lei. Ca sa-mi fie primita hartia prin care declar ca am avut activitate zero. Inca nu mi-am revenit din indignare, stupoare si… simt ca o alta stare incepe sa puna stapanire pe mine. Una de lehamite.
Am refacut parcursul aventurilor mele ca proaspat intreprinzator dintr-un singur motiv. Gandindu-ma cu mila la strainii care vin sa investeasca in Romania (nu ma refer aici la corporatii sau firme multinationale), la cat de repede li se spulbera bunele intentii si cum se intorc repejor de unde au venit, mi-am zis ca ne meritam soarta.
Dana Pricope
