La naiba cu Macedonski si Biblia lui Cantacuzino – mucegaiuri! Nu vrem sa mai invatam cadavre, scoala pute si ne enerveaza. Vrem ce n-am avut! Si repede! Vrem bani, daca se poate acum! Vrem iarba aia care te face sa visezi, spun baietii rai din colonia penitenciara. Romania a intepenit, e batrana si demodata.
Ne-am nascut in blocurile astea, padocuri de monta, ne-ati obligat sa ne nastem si ne-ati lasat de izbeliste, va ingrijiti doar de gusa voastra roza, de masinile si blanurile voastre; noi cu cainii vagabonzi ai noptii scormonite prin gunoaiele belferilor.
Batranii, fostii soimi ai pietelor , astazi mumificati, isi privesc neputinciosi odraslele, joaca table in pijama, rontaie seminte, bodoganesc, beau bere; balcoane degradate, coscoveli, trotuare sparte; miroase a mucegai-naftalina-pipi; muzica de Isarlak, inmormantari de cartier, tipete, bocitoare, jale, colaci, prapuri si un schelet de Moskvici ars pe care puradeii exerseaza soferia – un fond primitiv conservat intr-o forma citadina. Suntem experti in asta.
Seara baietii si fete calaresc sexualizati prematur o bara metalica, e prologul mamelor de la 14 ani, vor fi copii de vanzare, Occidentul e sterp, candva am mai fost iepuroaicele Europei. Statul? Un rahat. Politia? Nu se baga in ghetou. Istoria?
Sictir, n-avem nevoie de explicatii, ca asa si pe dincolo; cutitul, sprayul lacrimogen, cu asta muncim, noua burgezie trebuie subminata, le-o spune BUGMAFIA de la obraz, nu cantam, injuram si scandalizam rapacitatea voastra.
Daca nu auziti, zbieram pentru ca vrem un viitor american; si nu ne puneti la munca, ne-am nascut obositi si vrem sa ne odihnim.
Baietii rai scriu pe ziduri; grafitti, e noua pictura murala; revolta e mocnita, mesajul tipa din toti rarunchii; n-avem!
Un protest pe fatade, la vedere; vizualul e atotputernic, asta e televiziunea noastra post-moderna, ieftina: contestatie, carnaval, decanonizarea valorilor imputite , destructurare, haos. Ca si natiunile globalizate. Adio, frontiere! Fata de cartier si-a tatuat pe abdomen un falus si se expune intr-o vitrina auto. In impersonalizarea generala vrem si noi sa fim cineva; avem dreptul la succes si aplauze, nu numai voi, aia cu diploma.
Fara apartheid, fara ipocrizie, jos monopolurile. Si nu va mai recrutati curvele din lumea noastra. Aici am crescut cu cheia pe gat, parasiti, sunguri in casa. Putreziciunea asta de cartier e mostenirea impotentei voastre de premianti ai clasei. Ce lume-i asta?
In care prospera doar flecarii, cartoforii, escrocii, politicienii? Nu vreti sa raspundeti? Cultura de cartier isi genereaza siesi produsele de consum. Avem si noi Bronx-ul noastru, daca nu va convine, plecati! Plecati unde vedeti cu ochii, dar lasati-ne banii, chiar daca put.
Grafitti, arta vizuala a frustatilor, deocamdata e o supapa de evacuare. Deocamdata. O Capela Sixtina a dezmostenitilor.
Ovidiu Genaru
