Cartusul lui Iorga – Sa citesti o fotografie…

„Nu cu ajutorul cuvintelor voi putea vreodata sa-mi exprim mesajul”, spunea Stanley Kubrick. Sotia lui, Christiane, a inteles bine sensul vorbelor marelui regizor si a alcatuit o carte, in imagini, care isi propune sa „reinventeze” viata secreta a cineastului avangardist, de la primii pasi la New York pana la ultimul sau film, „Eyes Wide Shut”, terminat cu sase zile inainte de a muri.

„Stanley Kubrick, o viata in instantanee”, aparuta acum cativa ani, adauga fotografiilor de familie si celor din timpul numeroaselor filmari cateva portrete pictate chiar de Christiane si o selectie cu cele mai reusite clisee ale autorului „Portocalei mecanice, datand din epoca in care era fotograf de presa la revista „Look”.

Explicate si comentate, aceste instantanee, in buna parte inedite, permit o noua privire asupra universului creat de cel ce nu iesea niciodata fara aparatul foto…

*

E surprinzator sa constati, dupa inceputurile fotografiei, o permanenta a reprezentarilor lui Hristos in domeniul acestei arte: variante ale nasterii, coroanele de spini, p i e t à … E o indrazneala majora a pionierilor fotografiei. Astfel, Louis Bonnard, in 1880, ne arata o „Lamentatie a lui Hristos” magistrala, in care un om, in intregime gol, e abandonat in bratele unei femei cu voal, Maria, in timp ce Maria-Magdalena, imbracata in pripa, cu parul desfacut, isi rasuceste mainile.

Privind staruitor fotografia, te afli in plina modernitate: nuditate, respectare a principiilor simetriei corpului omenesc (aceea din sculptura arhaica, vizibilitatea decorului. in „Corpus Christi.

Reprezentarile lui Hristos in fotografie, 1855-2002” (Nissan Perez si Adele Reinhartz), poti vedea si o femeie crucificata, goala de asemenea, fotografiata de un oarecare A. Bert, in 1917. Bettina Rheims si Serge Bramly nu vor adauga nimic la asta, in afara de o bucata de panza (in genul celei folosite de negri si indieni, ca sa-si infasoare coapsele) si culoare, in albumul lor din 1998, „INRI”. Interesant e si demersul privind reincarnarea lui „Hristos la New York” a lui Duane Michals, din 1981: Isus apare in cotidian si il recunoastem dupa haloul aureolei sale.

*

Nu se poate sa nu te intrebi, macar o data in viata, de ce porturile si garile trezesc mii de amintiri, in timp ce aeroporturile sau autostrazile te lasa rece. Sau de ce nume ca Valparaiso, Shanhai sau Hamburg au o extraordinara putere de evocare poetica, in comparatie cu Roissy, JFK sau Heathrow, ce suna prozaic, ca o rutina surda.

Inceputul unui raspuns se poate afla rasfoind albumul lui Olivier Frébourg, „Porturi mitice”. Fotografiile sale, de ieri si de azi, arata si sugereaza indeosebi ca un mare port e, inainte de toate, un univers condensat: cocori inaltand marfuri in lumea intreaga, vapoare ce sunt tot atatea indemnuri la calatorie, marinari nascuti la Saigon sau Havre, la Anvers sau San Francisco,dar care seamana un pic unii cu altii.

Iar apoi e lista aproape interminabila cu scriitori si cineasti care au trait o viata plina de aventuri, calatorind de la cheiurile brumelor pana in portul angoaselor, transformand docurile si antreprizele in locuri mitice…

Gheorghe Iorga