De mai bine de patru ani, legea interzice comercializarea anumitor marfuri in regim second-hand. Comerciantii trateaza cu indiferenta actul normativ, incurajati insa de solicitarile clientilor fideli, dar si de lipsa controalelor.
Bacauanii, si nu numai ei, se incapataneaza sa cumpere haine second-hand. Clientii fideli ai magazinelor care vand marfa la mana a doua deschid, zilnic, usile acestora. La intrare, afise mari in care se anunta, in fiecare zi, „Azi marfa noua”. Batrani ce tocmai au primit neindestulatoarea pensie, tineri care tin mortis sa fie in pas cu moda (de acum cativa ani a Europei), cate o doamna eleganta, plina de bijuterii, toti cauta in disperare orice, dar bun sa fie.
Pulovere de calitate superioara (asa scrie pe eticheta!), camasi de toate culorile si marimile, blugi prespalati si rupti (e bine, se poarta), geci, pijamale, prosoape, perdele. Varietate, nu gluma! Vanzatoarea imi spune ca „oamenii vin in continuare. Pretul la kilogram e mic, pentru ca in afacerea asta totul este sa rulezi cat mai multa marfa”. Ce spirit de comerciant!
Lenjeria intima se vinde „pe sub mana”
Prin lege este interzisa vanzarea lenjeriei intime, a incaltamintei, a jucariilor si a oricarui alt articol destinat copiilor sub trei ani. Prima impresie este ca legea se respecta negresit. Marfurile prohibite nu se vand…la vedere!
„Incaltaminte, nu aveti?” e intrebata vanzatoarea. „Ba da, poftiti cu mine in boxa. Uitati, tot ce doriti. Vedeti ca sunt si niste pantofi noi, care cred ca sunt pe marimea dumneavoastra!” Stupefactie totala. Nu doar incaltari, mai mult sau mai putin folosite, dar si doua cosuri mari cu… lenjerie intima, ursuleti de plus si hainute pentru copii.
„Daca veniti peste doua zile primim marfa noua…”, mai adauga vanzatoarea. O batranica isi face si ea loc in mica incapere si rascoleste lacoma si fara teama de micoze printre ghete scalciate. „De ce nu le expuneti la vedere? Nu vedeti ca lumea asa ceva cauta?”, incerc. Mi se raspunde, fara retinere, ca marfa abia a fost primita si nu au avut timp sa o scoata pe rafturi.
Impasibili in fata bulendrelor Occidentului
O alta pravalie. Nu mi-a luat mult timp sa o gasesc. Daca lenjeria intima lipseste, nu acelasi lucru se poate spune despre incaltaminte si trusouri complete pentru prichindei. Jucarii chiar nu am vazut, oricat am incercat, dar lucrusoare pentru tanci, in cele mai diferite culori si dimensiuni, da. Preturile nu depasesc valori de 15.000 si 20.000 de lei, pe bucata.
„Noi de aici ne imbracam! Uitati ce haine! Nu se scamoseaza dupa doua spalari, ca cele chinezesti sau turcesti, pe care le gasesti in piata! Si sunt mult mai ieftine”, spune o mamica, ce probeaza cateva haine pentru copilul de-o schioapa ce se agata de paltonul ei. Un alt magazin imi ofera o alta „priveliste”.
Haine, pantofi urati si strambi, prosoape, camasi, maieuri, de toate la un loc. Ingramadite pe rafturi, in cutii, in saci. Chiar saptamana trecuta a fost facuta aprovizionarea din Germania! Numele tarii de provenienta este fluturat pe sub nasul clientilor ca un blazon.
Toate bulendrele Occidentului ne-au napadit, la adapostul „calitatii” lor initiale si al pretului suportabil pentru buzunare umflate…de vant, ingropand sub gramezi multicolore grija romanului pentru sanatate, demnitate si chiar respectarea legii.
Roxana NEAGU
muie