Elisabeth Badinter e, ati ghicit, o femeie. Pe langa asta, e un filozof important in Europa de astazi. Putine femei se pot bucura de o asa recunoastere intr-o lume care, paradoxal si in ciuda atator incercari ale miscarilor feministe, ramane la cheremul barbatilor. E adevarat, Elisabeth Badinter se simte in largul ei si e chiar fericita cand scrie sau cand vorbeste despre secolul al XVIII-lea.
Pentru a-l descifra si a-i intelege „mecanismele†ireductibile, i-a consacrat o lucrare, „Pasiuni intelectualeâ€, ajunsa, dupa stiinta noastra, la volumul al III-lea, dincolo de care nu va mai fi mare lucru de spus despre epoca „luminilorâ€. Dar tot atat de adevarat e ca Elisabeth Badinter traieste in secolul al XXI-lea pe care nu-l slabeste din ochi.
Cand indignarea ei capata proportii de nestapanit, isi expune, argumentat, rezervele fata de erorile lumii contemporane, in diverse publicatii. Un eseu aparut acum cativa ani si intitulat „Drum gresitâ€, patrunzator si pasionant pana la sfarsit, e rezultatul unei nelinisti pe care filozoful o incearca de vreo 10-15 ani, in legatura cu noua miscare feminista.
„Nu ma mai regaseam in acest feminismâ€: notiunea de hartuire sexuala care se intinde pana la hartuirea morala si-i transforma pe oameni in satiri, dezbaterea asupra prostitutiei cu perceperea „sexelor ce nu-mi convenea, conformismul feminist care ma exasperaâ€.
Sa fi devenit Elisabeth Badinter o antifeminista? Nicidecum. E vorba de o noua pozitionare a ei fata de o miscare ce a produs mai multa valva si mai putine modalitati de impacare†istorica.
„Pozitiile acestea dau o imagine dezastruoasa a femeii, situandu-o intre copilul neputincios si victima.â€
Pentru autoarea „Drumului gresitâ€, „exista mai putine diferente intre un barbat si o femeie cu acelasi statut social si cultural decat intre doi barbati sau doua femei din mediu diferitâ€. Asadar o femeie vrea sa ne convinga de eroarea unui radicalism feminin care a facut ravagii intr-o buna parte a lumii, dar suntem siguri ca aceasta carte va displacea cerberilor fanatici ai democratiei feministe.
„Evolutia mentalitatilor e lenta si nu putem pune capat mileniilor de patriarhat in treizeci de ani. Cred, de asemenea, ca noi am subestimat obstacolul crizei economice. Aceste perioade nu sunt niciodata propice evolutiilor.â€
Atunci, femeile au considerat, pe buna dreptate, de altfel, ca nu s-a intamplat mare lucru cu ele din perspectiva feminismului. Nu sunt inca egale cu barbatii, salariile lor n-au crescut cine stie ce, iar cand ajung acasa de la slujba, incep o noua zi de munca.
Deceptia e la inaltimea asteptarilor! Barbatii doresc pierderea privilegiilor femeilor, iar femeile le reproseaza barbatilor aceasta inegalitate persistenta. E clar ca situatia actuala nu va evolua prin transformarea femeilor in victime si a barbatilor in calai josnici. „Sa lupti impotriva imperiului masculin e o necesitate, scrie Elisabeth Badinter. Dar deconstructia masculinitatii in vederea alinierii la feminitatea traditionala e o eroare, daca nu o greseala.
Sa-l schimbi pe barbat nu inseamna sa-l nimicesti.†Relatiile dintre barbati si femei nu au nicio sansa de a se „linisti†cata vreme feminismul doreste instaurarea unei alte ordini morale, restabilind alte frontiere, adica un nou separatism. Un „drum gresit.â€
Iata, au trecut 43 de ani de la aparitia celebrei lucrari „Mistica femininaâ€, scrise de intemeietoarea feminismului modern, Betty Friedan (decedata recent, la 85 de ani) si problemele nu numai ca au ramas, ci s-au acutizat…
Gheorghe Iorga
