Domnul Eugen Mardare, concitadin si vechi prieten, si-a pus ochelarii grosi – chiar si asa abia vede – si incearca sa citeasca ce scrie pe hartia pusa la panoul din scara blocului. „Hartia†nu-i altceva decat situatia cheltuielilor de intretinere pe luna ianuarie a anului 2006… Nu, nu vede, cifrele sunt prea mici, dar a luat de-acasa trei milioane si pleaca sa plateasca datoria pe luna respectiva.
Si-a facut el socoteala ca, daca pe decembrie a platit sub doua milioane, pe ianuarie va fi ceva mai mult, ca, de la televizor, a aflat ca gazele iar s-au scumpit, s-a scumpit si energia electrica, iar Ianuarie a fost o luna tare friguroasa…
Sediul asociatiei e la doi pasi, ajunge, nu i-a luat-o nimeni inainte, intinde cele trei bancnote albastre si spune doamnei contabile sa-i opreasca banii pe Ianuarie. Doamna se uita in acte si, cu glas compatimitor, ii spune ca banii n-ajung, are de platit patru milioane si opt sute de mii…
Batranul mai intreaba o data, crede ca n-a auzit bine, da, acesta-i adevarul, e vorba de aproape cinci milioane…
Pleaca impleticindu-se, ganduri negre ii trec prin cap, nu se poate, e o greseala, de unde sa plateasca atatia bani cand pensia lui e de 5 800 000 lei plus 900 000 lei de la „Veteraniâ€, acesta-i venitul sau si al sotiei sale pe o luna de zile si numai medicamentele ii costa peste un milion…
Suntem vecini de peste 4o de ani, imi bate la usa, urc la el – sta la etajul 3 – si-mi spune, cu glasul sugrumat de emotie si, chiar, spaima, pasul lui…
Cum sa nu fiu alaturi de familia asta de oameni atat de apropiati, atat de primitori, atat de corecti, atat de onesti…!
Domnul Eugen Mardare e cel mai in varsta din blocul nostru de pe strada Ana Ipatescu 3, a luptat in razboi, a fost tehnician mecanic la intreprinderea Metalurgica, am crescut, aproape, sub ochii acestor oameni deosebiti! imi zice ca a fost la Primarie, a fost la Asociatie, a mai fost in cateva locuri, dar asta-i situatia, astea-s preturile, atata trebuie sa plateasca…
Si-si descarca nervii pe cei de la conducerea tarii, pe hotii si banditii care au furat „totulâ€, pe soarta sa ca, uite, are 86 de ani, mai bine murea pe Front…
Plec cu starea de spirit a omului care vine de la cimitir… Cred ca voi scrie despre situatia lui, altceva ce as putea, oare, face…? Ca si eu sunt un amarat de pensionar din Romania de azi…
Eugen Verman
