Pe la sfarsitul anilor 7o sau inceputul anilor 80 – nu-mi amintesc exact anul – un caz a facut valva in toata presa din Romania. Fostul prim secretar de partid al judetului Neamt, Stefan Bobos, isi cumparase o casa, se pare o vila, in Piatra Neamt, desi locuia intr-un apartament destul de bun. Pe timpul acela, in cazul activistilor de partid, al demnitarilor, functionarilor publici, a avea doua case era o ilegalitate strigatoare la cer.
Daca stau si ma gandesc bine, diferentele esentiale dintre ceea ce scriam noi, inainte de 1989, in ziar, si ceea ce se scrie acum, dupa Revolutie, constau in CE se scrie si nu in CUM se scrie.
Acum, subiecte „grase†se gasesc la tot pasul, de la „gaina care naste pui viiâ€, la retelele romanesti de traficanti de carne vie, care pot fi intalnite, mai peste tot, in tara si in strainatate; de la proprietatile fostului prim ministru si pana la galceava din Parlament s.a.m.d. stirile si reportajele de senzatie umplu paginile ziarelor, iar cititorii le „inghit†fara nici un fel … preselectie. Sigur, nu toti cititorii…
Colegii mei tineri au un camp extrem de larg, de variat si de fertil de informare, investigatie si redactare. Cat priveste CUM se scrie, acesta e un aspect peren, toate genurile gazetaresti fiind aceleasi, ca definitie, in orice „anotimp†politic si in orice loc de pe Mapamond. A fi jurnalist e o chestiune de talent, de personalitate, de cultura… Cum spuneam undeva, daca, in cazul unor altor meserii, acestea pot fi „aleseâ€, ziaristul este el ales de meserie… Desi, cum observa un sociolog roman, nimeni nu este bun pentru orice, fiecare e bun pentru ceva…
Revenind la subiectele „graseâ€, pe la sfarsitul anilor 7o sau inceputul anilor 80 – nu-mi amintesc exact anul – un caz a facut valva in toata presa din Romania. Fostul prim secretar de partid al judetului Neamt, stefan Bobos, isi cumparase o casa, se pare o vila, in Piatra Neamt, desi locuia intr-un apartament destul de bun.
Pe timpul acela, in cazul activistilor de partid, al demnitarilor, functionarilor publici, a avea doua case era o ilegalitate strigatoare la cer. Sigur, primul secretar de la Neamt stia acest lucru dar, poate, si-o fi zis ca, in cazul sau – om care conducea un judet, membru in conducerea partidului – lucrul era permis. Numai ca n-a fost sa fie asa… Probabil cineva a trimis o sesizare la Centru, de acolo a venit un alt „cineva†care a constatat adevarul celor sesizate si, de aici incolo, s-a declansat „dezastrulâ€.
Cei tineri de acum nici nu-si pot inchipui cum, un om aflat in conducerea unui judet, numai nu-i ars pe rug pentru ca „a indraznit†sa mai aiba o casa… Asta s-a intamplat cu stefan Bobos, seful judetului Neamt. Cazul sau a fost discutat in tot partidul comunist – care numara vreo patru milioane de membri -, in organizatiile sindicale si ale tineretului, in adunarile generale ale oamenilor muncii… Numai pionierii si soimii patriei n-au dezbatut acest caz… Nu mai zic de presa care, parca abia a asteptat sa „puna mana†pe un astfel de subiect…
Noi, cei de la „Steagul rosuâ€, am participat la multe astfel de adunari in care s-a infierat conceptia de „mic burghez†a celui care, iata, a indraznit sa-si mai „faca rost†de o casa… in ce ma priveste, am fost prezent nu numai in intreprinderi – la Uzina Metalurgica sau intreprinderea de Masini-Unelte din Bacau, dar si in comune, in sate. in satul Livezi, din comuna cu acelasi nume, un taran colectivist spunea ca el nici un bordei ca lumea nu are, in care sa traiasca el si nevasta si cei cinci copii ai lui, si uite, domnule, altii isi permit sa aiba, chiar, doua case…! Ce spuneti de ce se intampla acum…? E o intrebare care, vizavi de cazul relatat, merita pusa…
Eugen Verman
