„In orice bine e si-un rau”, spune o vorba inteleapta. La romani, la un bine mic, micut, de nu-l vezi decat cu lupa, raul dialectic vine cu supramasura, anuland aproape beneficul initial. Iar cauza prima este incapacitatea noastra (altoita cu indiferenta) de a construi sanatos, fara compromisuri. Un ultim exemplu local confirma trist aceasta constatare: renovarea saloanelor din Spitalul Judetean a umplut curtea institutiei de mizerie, care zace neridicata cu saptamanile.
E bine ca medicii au conditii mai bune de tratare a bolnavilor, insa este jenant ca imprejurimile sa arate ca o rampa de gunoi. Grav este ca personalul administrativ al spitalului isi asuma cu o ciudata seninatate vinovatia, desi exista un contract care obliga clar firmele de constructii ce lucreaza la renovare sa care mizeria din curtea spitalului.
Cum de-si asuma un slujbas la stat, cu un venit (teoretic) mic, sa achite o amenda care nu e a lui? De ce sefii economico-administrativi ai spitalului apara cu cerbicie aceste firme? Ce se ascunde in spatele acestei bunavointe de samaritean bugetar? Grele intrebari, la care, din pacate, nu exista raspunsuri.
Exista doar mizeria ce inconjoara o institutie care, practic, ar trebui sa fie etalon de curatenie.
Apropo de curatenie, de data aceasta morala: mizerabila lucratura care l-a eliminat pe Ticu Dumitrescu din fruntea CNSAS dovedeste ca sunt foarte multi cei care se tem de ridicarea valului de pe dosarele Securitatii. Si toate indiciile duc sus, foarte sus, acolo unde hahaie cinic presedintele-jucator-controlor de servicii secrete.
Mimand perfect democratia (votul secret a decis, nu-i asa?), clasa politica a interzis inca o data acetui popor accesul la libertate totala. Chiar ca ai fost generos, tov. Sasa Brucan! Ne trebuie mai mult de 20 de ani ca sa ne vindecam.
Nelu BROSTEANU
