Marele mucenic Gheorghe a trait in vremea imparatului Diocletian, tragandu-se din Capadochia, de neam stralucit si luminat, din ceata ostasilor ce se chemau tribuni, iar cand a fost sa patimeasca era la cinstea dregatoriei de comis. Avand imparatul gand sa porneasca razboi asupra crestinilor, a dat porunca sa se invredniceasca de cinstiri imparatesti si de daruri cei ce se vor lepada si vor parasi pe Hristos.
Iar cei ce nu se vor supune poruncii, sa aiba pedeapsa moartea. Atunci sfantul acesta fiind de fata, a declarat ca este crestin, mustrand desertaciunea si neputinta idolilor, luand in ras pe cei ce credeau in ei. Neplecandu-se nici cu amagiri, nici cu gaduintele tiranului, care facea multe ca acestea, nici de ingroziri, ci se vedea nebagator de seama de toate, pentru aceea intai l-au lovit in pantece cu o sulita.
Si cand i s-a infipt sulita in trup, a curs sange mult, iar varful sulitei s-a intors inapoi si a ramas sfantul nevatamat. Apoi legandu-l de o roata tintuita cu fiare ascutite, care a fost pornita din sus spre o vale, si rupandu-se trupul in mai multe bucati, cu ajutorul dumnezeiescului inger a ramas el sanatos. Si infatisandu-se sfantul inaintea imparatului si a lui Magnentiu, care sedeau alaturi de el si aduceau jertfa la idoli pentru sanatatea lor, sfantul a atras pe multi spre credinta in Hristos, carora din porunca imparatului li s-au taiat capetele afara din cetate.
Si venind la Hristos si Alexandra imparateasa, a marturisit pe Hristos Dumnezeu inaintea tiranului. Au crezut si altii multi in Hristos, vazand ca sfantul a iesit sanatos dintr-o varnita in care fusese aruncat. Dupa aceasta i-au incaltat picioarele cu incaltaminte de fier ce avea cuie si l-au silit sa alerge.
Ci iarasi au pus de l-au batut, fara de nici o mila, cu vine de bou uscate. Iar Magnentiu cerand semn ca sa invieze pe un mort din cei ce erau ingropati, din mormintele ce erau acolo, care erau de mult vreme morti, si facand sfantul rugaciune deasupra mormantului, a inviat mortul si s-a inchinat sfantului, si a slavit Dumnezeirea lui Hristos.
Si intreband imparatul pe mort cine este, si cand a murit, a raspuns acesta ca este din cei ce au trait mai inainte de venirea lui Hristos, adica mai inainte de trei sute de ani si mai mult si cum ca a ars in foc atatia ani din pricina ratacirii idolesti. Pentru care minune crezand multi, si inmultindu-se spre credinta, slaveau cu un glas pe Dumnezeu, intre care era si Glicherie, caruia ii murise boul, si l-a sculat sfantul. Din care minune adeverind si el credinta in Hristos, a luat cununa muceniciei, facandu-l paganii multe bucati cu sabiile. Deci venind multi la Hristos, pentru ceea ce vedeau, si inca pentru ca sfantul mucenic Gheorghe intrand in capistea idolilor, a poruncit unui chip idolesc cioplit, ca sa spuna daca este el Dumnezeu, si de i se cuvine sa i se inchine lui oamenii. Iar demonul cel ce era intr-insul plangand a raspuns ca unul este Dumnezeu adevarat, Hristos, si dintr-aceasta s-au tulburat idolii toti si au cazut si s-au sfaramat.
Ceea ce neputand rabda cei ce credeau in idoli au prins pe sfantul si l-au dus la imparatul, si-au cerut degraba raspuns de moarte asupra lui; iar imparatul a poruncit ca sa taie pe sfantul si pe Alexandra imparateasa cu sabia. Sfantului Gheorghe i s-a taiat capul, iar sfanta Alexandra facand rugaciune in temnita, si-a dat sufletul lui Dumnezeu.
Slujba Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta, se savarseste a doua zi de Pasti.
