O comemorare nu poate fi decat trista. Singura mangaiere pentru familia ce-a ramas cu sufletul pustiit este prezenta intr-un asemenea moment a oamenilor care nu l-au sters din memorie pe cel plecat de pe acest pamant.
Cand este vorba de un „daruitor”, care a lasat in urma sa nenumarate fapte generoase, te astepti ca sa fie multi cei care vin sa aduca o multumire tacuta si pioasa celui care nu mai este pe acest pamant. Dar nu se intampla asa ceva decat foarte rar. Comemorarea de sambata trecuta a profesorului, istoricului si criticului Eugen Budau a adunat langa familie doar o mana de oameni. Pentru cei ce nu stiu sau au uitat, Eugen Budau este autorul unei carti fundamentale pentru istoria lieraturii locale – „Bacaul literar”. Autocondamnandu-se la galerele istovitoare ale scrisului care l-au stors de viata, acest om a scos din anonimatul mediocritatii multi autori bacauani fara anvergura, consemnandu-le numele si cartile in a sa opera omnia. Bineinteles ca le-a dat si cezarilor literaturii bacauane partea lor – le-a confirmat valoarea fara idioscincrazii. Nici unii si nici altii n-au venit la mormantul lui Eugen Budau pentru a-i murmura cateva cuvinte de recunostinta. Daca acesti asa-zisi creatori nu sunt in stare de o minima inclinare a inimii si genunchiului, atunci ce sa te astepti de la altii? Ce sa astepti de la politicienii care isi uita alegatorii? Ce sa astepti de la patronii carora nu la pasa de angajati? Ce sa astepti de la elevii care-si dispretuiesc profesorii? Fiica lui Eugen Budau povestea ca si-a visat tatal, care era grabit sa ajunga la o institutie de cultura. Poate ca mai voia sa scrie o carte, sa scoata o revista sau sa consemneze o noua aparitie editoriala. Sa speram ca pe lumea cealalta nu e ca aici si munca lui va fi pretuita.
Nelu BROSTEANU
